Deputatul Mircea Irimie si Rosia Montana

1. NU voi vota o lege care substituie autorităţile statului român cu companii private care dețin licenţe de exploatare în procedurile de expropriere a terenurilor necesare desfășurării lucrărilor miniere.
2. NU voi vota o lege care presupune distrugerea patrimoniului cultural si istoric, avand in vedere ca proiectele miniere ar avea un statut special care nu necesita avizul Ministerului Culturii sau certificate de descărcare de sarcină arheologică pentru demolarea monumentelor istorice.
3. NU voi vota o lege care presupune dezvoltarea de proiecte industriale de mari dimensiuni, care s-ar realiza în lipsa unor planuri de urbanism și a unor certificate de urbanism valabile.
4. NU voi vota o lege care conduce la subminarea economiei naționale prin favorizarea marilor companii miniere străine în detrimentul producătorilor și agenților economici autohtoni.
5. NU voi vota o lege care riscă stabilitatea economică și socială a țării, avand in vedere ca dreptul la proprietate este unul de o extremă importanță pentru români, astfel orice tentativă de expropriere a casei și terenurilor legal deținute de cetățeni pentru profitul companiilor miniere private, va avea repercusiuni greu de prevăzut.
Mai mult decat atat, vineri 06.09.2013, voi organiza o actiune de deplasare la Rosia Montana. Am invitat alaturi de mine colegi parlamentari, care ma vor insoti, pentru a lua pulsul situatiei, chiar la fata locului.
Invitatia ramane deschisa, in speranta ca pana vineri mi se vor alatura mai multi colegi parlamentari si ca impreuna vom putea gasi alternative economice si sociale viabile, de bun simt si de buna credinta.
Miercuri, 04.09.2013, ora 11 30,voi sustine in Parlamentul Romaniei, o conferinta de presa pe aceasta tema.
Deputat PC,
Mircea Vicentiu Irimie
Consider oportun, sa fac public in acest context, materialul informativ primit de la doamna dr. Cocean Gabriela, care se dovedeste a fi o radiografie extrem de pertinenta si obiectiva a realitatii de la Rosia Montana, material pe care va invit sa-l parcugeti in continuare.

PROIECTUL ROŞIA MONTANĂ ÎN DATE
- O exploatare întinsă pe (cel puţin) 2000 ha
- 600 ha acoperite de lacul de decantare cu metale grele şi cianură, care va reprezenta un risc permanent pentru viaţa a peste 6000 de persoane
- 4 masive muntoase dinamitate
- 2064 de proprietăţi anulate
- 975 case distruse, dintre care 41 de patrimoniu,
- 2000 de persoane relocate
- 7 biserici demolate, dinamitate sau acoperite de lacul de cianură
- 11 cimitire strămutate
- 2 monumente ale naturii distruse
- 25-30 km - raza pe care vor fi destructurate habitatele, în 27 de arii naturale
- 240000 tone de cianură necesare
- zeci de tone de materiale explozive detonate
- 235 ha de pădure şi fauna aferentă şterse de pe faţa pământului, la fel 12 ha de râuri şi lacuri şi 740 ha de fâneţe
- 634 de locuri de muncă pe o durată de 16 ani

FACTORUL MEDIU
1. Proiectul presupune ca 4 masive muntoase: Cârnic, Cetate, Orlea şi Jig să fie rase de pe faţa pământului. Problema cea mare este inversiunea antropică de relief creată care va duce la modificarea tuturor procesele morfogenetice locale. Concret, se creează aici fondul propice pentru: inundaţii, eroziune, alunecări masive de teren etc. Ori acestea reprezintă un pericol real pentru zonele învecinate şi pentru siguranţa barajului de la lacul de decantare propus.
2. Poluarea:
- cu cianuri şi metale grele - proiectul presupune folosirea a peste 200000 tone de cianură şi alte aproximativ 1000000 tone de alte materiale chimice şi crearea unui lac de decantare de 600 ha pe Valea Cornei, în locul actualului sat. Cianura stagnantă e re-emisă în aer sub formă de acid cianhidric (folosit în lagărele de exterminare naziste, desigur la concentraţie mai mare), se ataşează de particulele de praf şi rămâne în atmosferă 1-3 ani. Aceste riscuri ar fi eliminate prin exploatarea în subteran, fără cianură însă aşa exploatarea ar dura mai mult, fapt care nu este pe placul companiei.
- cu praf de siliciu şi el periculos pentru sănătate, rezultat din dinamitări, transportul materialelor şi sfărâmarea rocilor
3. Două monumentele naturale, cu potenţial turistic pentru zonă, Piatra Despicată şi Piatra Corbului, vor fi distruse. Deşi Piatra Corbului este în teorie în perimetrul protejat, este prea puţin probabil ca această formaţiune să reziste dinamitărilor din jur. Şi chiar dacă noua lege prevede că RMGC poate reloca monumente ale naturii existente în cadrul perimetrului proiectului minier... aceste relocări nu le poate realiza nici o companie sau stat.
4. 27 de rezervaţii naturale vor fi afectate la nivel de specii şi vor fi supuse poluării, să nu presupunem că acidul cianhidric rămâne doar deasupra lacului, ci va transportat pe distanţe variabile de vânt (Detunata Flocoasa, Detunata Goala, Muntele Vulcan, cheile Văii Morilor, Feneşului, Uibăreştilor, Galdei, Întregalde, Tecşeşti, Albacului, Mândruţului, Râmeţului, Pravului, Piatra Bălţii, Geogelului, Ordâncuşei, Ribiţei, Lacul Iezerul Ighiel, Piatra Cetii, Dealul cu Melci, Cascada Pişoaia, Calcarele de la Ampoiţa, Vânătarele Ponorului, Peştera Huda lui Papară, Scăriţa Belioara, Poiana cu narcise de la Necrileasa, Poiana cu narcise din Tecşeşti).
În plus, ceea ce îngrijorează la noua lege specială pentru Roşia Montană, este faptul că limitele exploatării RMGC nu sunt clar fixate, ba mai mult noua lege permite ca acestea să fie modificate la cererea RMGC... Să nu uităm totuşi că Roşia Montană este situată în Cadrilaterul Aurifer şi nici faptul că RMGC are în concesiune şi depozitele de la Băişoara...
Alt fapt îngrijorător este că în cazul RMGC obţinerea acordului de mediu este împinsă de noua lege peste limitele logicului, RMGC îl poate obţine concomitent sau chiar înaintea avizului de mediu pentru planul de urbanism.

RISCURILE PROIECTULUI
Trecând peste efectele descrise anterior, sigure si imediate, trebuie evidenţiate şi riscurile:
1. Lacul de cianura va reprezenta un pericol permanent pentru secolele ce vor veni
In cazul în care barajul va ceda sau lacul se va deversa din orice motiv, cei 6200 de locuitori ai Abrudului sunt condamnaţi la moarte sigură, având o soartă asemănătoare cu cei din Pompei, iar oraşul Câmpeni ar deveni de nelocuit, deci alţi aprox. 7000 oameni ar trebui relocaţi.
Istoria recentă, cu accidentul de la Baia Mare din 2000 când doar 100 tone de cianură şi metale grele au ajuns în Tisa, accidentul de la Certej (1971, 99 de morţi şi sute de răniţi) şi toate celelalte evenimente asemănătoare din lume, ne arată că accidente se întâmplă.
În plus asigurările date de RMGC sunt insuficiente pentru că:
- fenomenele climatice extreme din ultimii ani, fără precedent de altfel, nu au putut fi prezise, aşa cum nu ne putem hazarda să spunem ce se va întâmpla peste 10-20-50-100 de ani
- Munţii Apuseni nu sunt o regiune tectonică stabilă, iar RMGC nu poate asigura România că un cutremur cu epicentrul suficient de aproape nu va afecta în viitor perimetrul Văii Corna
- alunecările de teren într-un relief profund modificat de om sunt aproape sigure
- chiar documentaţia prezentată de RMGC nu este recunoscută de Institutul Geologic Român, considerând „Harta prezentată de RMGC este o caricatură"

2. Problema de la nivelul costurilor de ecologizare, subestimate la 135 milioane de euro (la o mină de cupru din Statele Unite care intră cam în aceiaşi parametri, Rhone Poulenc, costurile sunt estimate la 9 miliarde de dolari).
În plus, apare riscul real ca ecologizarea să nu se mai realizeze. Proiectul are practic 3 etape: construcţia (2 ani jumătate), exploatarea (16 ani) şi ecologizarea (6 ani). Orice s-ar întâmpla cu respectiva companie în acest timp, faliment, etc, practic ecologizarea nu se mai realizează.
Semne de întrebare în plus ridică faptul că Alliantz nu a vrut să asigure proiectul, că de altfel RMGC nu a găsit încă un asigurator, şi faptul că statul român renunţă prin actuala lege la garanţiile cerute în mod normal pentru o astfel de exploatare. Astfel, statul riscă să asigure din bugetul de stat miliarde de euro pentru ecologizare sau pentru plata despăgubirilor către statele învecinate în cazul în care are loc un accident.

VALORILE MATERIALE DISTRUSE
1. Roşia Montană este locul unde au fost descoperite tăbliţele cerate, sursa fundamentală a dreptului roman, şi care atestă însăşi identitatea poporului român.
2. Galeriile trapezoidale romane de aici sunt unicat iar ele nici măcar nu au fost complet explorate. Explorarea realizată de RMGC este pusă sub semnul întrebării şi criticată de specialiştii clujeni. În plus, certificatele de descărcare de sarcină arheologice a masivului Cârnic, unde se găsesc aceste mine, au fost îndelung contestate de experţi, există şi o petiţie semnată de peste 1000 de specialişti şi instituţii de cercetare internaţionale care cere salvarea acestor galerii. Certificatele au fost retrase şi relansate de prea multe ori pentru a mai avea credibilitate dar prin actuala lege se stipulează că RMGC nu mai are nevoie de ele.
3. Roşia Montană are un peisaj cultural unicat, reprezentativ pentru aşezările miniere antice. În plus, Roşia Montană este după părerea experţilor un exemplu excepţional de localitate rurală care a îngheţat parcă în momentul devenirii într-un oraş.
4. Roşia Montană este una dintre locaţiile cu cele mai multe situri istorice din Transilvania. Are 51 de monumente istorice, dintre care 7 de valoare naţională şi universală, în cadrul judeţului Alba fiind depăşită doar de Alba Iulia.
S-a arătat de mai multe ori că Roşia Montană îndeplineşte toate criteriile pentru a fi declarată sit UNESCO. Includerea pe lista UNESCO este susţinută de ICOMOS (International Council on Monuments and Sites), Academia Română şi cele mai mari universităţi din ţară, dar blocată repetat de către autorităţile locale şi Ministerul Culturii.

IMPLICAŢIILE ECONOMICE ALE PROIECTULUI
Problemele economice din Roşia Montană şi scăderea nivelului de trai au ca şi cauză directă faptul că majoritatea populaţiei nu are un loc de muncă. Faptul nu este deloc rar întâlnit în mediul montan, aici însă apare şi o cauză excepţională.
Planul Urbanistic General, anulat deja de două ori de Curtea de Apel Alba, dar adoptat şi a treia oară, fără nici o modificare, de către Consiliul Local. PUG-ul (fără a fi părtinitori, menţionăm... finanţat de RMGC), a declarat în jur de 1500 ha ca fiind zonă mono-industrială, excluzând astfel orice fel de altă activitate economică, orice fel de construcţie etc. Populaţiei i-au fost practic negate orice surse de venit. Asta în condiţiile în care, dacă ne uităm la harta folosinţei terenurilor realizată în 2011, 67% erau terenuri cultivate, 27% păduri şi doar 3% mine.
Altă piedică în calea dezvoltării localităţii a fost faptul că autorităţile locale nu au accesat nici un fel de fonduri pentru proiecte sociale sau de infrastructură.
Va salva mineritul Roşia Montană? Nu, ba mai mult, o va distruge. Din mai multe motive:
- locurile de muncă reale sunt de fapt mult mai puţine decât cele promise iniţial. Ultima cifră declarată de RMGC (şi au fost multe în toţi aceşti ani) este 634 locuri de muncă. Dacă îndrăznim însă o comparaţie cu mina Martha Noua Zeelandă, într-o situaţie asemănătoare, acolo au rezultat 125 locuri de muncă din cele 1226 promise înainte de exploatare.
În plus, aceste locuri de muncă nu se adresează neapărat şomerilor roşieni. Studiile de impact din fostele zone miniere din întreaga lume arată acelaşi lucru: de cele mai multe ori la exploatările miniere nici nu se angajează şomeri ci oameni calificaţi, care vin de la firmele mici locale, distrugând economia reală din zonă.
- nivelul de trai nu se îmbunătăţeşte, dimpotrivă. Un studiu asupra efectelor înfiinţării minei Waihi (folosită ca exemplu de RMGC), studiu efectuat de cercetătorii de la Universitatea Queensland în 2009, arată: o comunitate îmbătrânită cu tendinţa de a părăsi zona la încheierea exploatării, un număr dublu de probleme de sănătate faţă de media din regiune, venituri sub medie, educaţie sub medie, şi probleme sociale (violenţă în familie şi abuz de alcool).
- depopularea zonei, datorată în primul rând exproprierilor presupuse de proiect. Va urma migrarea locuitorilor din apropierea Văii Corna, datorită stresului psihologic cauzat de prezenţa lacului de cianuri, şi cel mai probabil chiar a angajaţilor companiei miniere odată ce exploatarea s-a încheiat.
În plus apar costuri sau pierderi mari generate de încetarea altor activităţi economice în zonă precum şi cheltuieli enorme pentru mediu şi mentenanţa la baraj, pentru că lacul de cianură va trebui securizat ad infinitum et ultra.
Există atunci alternative? Da!
1. Dezvoltarea turismului. Turismul nu s-a dezvoltat suficient până acum în Roşia Montană datorită PUG-ului care interzicea edificarea infrastructurii turisticii şi a serviciilor şi reclamei negative difuzate în mass-media, reclame pro-proiect. Chiar şi aşa, doi localnici au reuşit să deschidă pensiuni, profitând de perioadele când PUG-ul era retras de Curtea de Apel. Mulţi alţii mai aşteaptă un astfel de moment.
Introducerea pe lista UNESCO ar putea duce la creşterea impresionantă a numărului de turişti (asemănător vechii mine de la Wieliczka, care atrage anual un milion de turişti). Însuşi eşecul proiectului va genera o publicitate masivă, Roşia Montană, cunoscută deja la nivel internaţional, se poate transforma într-un simbol al activismului civic, unde să se organizeze workshop-uri, seminarii sau festivaluri (Festivalul Fânfest deja aduce în fiecare an la Roşia Montană peste 5000 de oameni) etc.
2. Exploatarea raţională a lemnului, care, deşi nu are aceeaşi tradiţie aici ca în alte părţi a Ţării Moţilor, poate fi o ramură complementară.
3. Agricultura, în special creşterea animalelor în ferme moderne, pentru a căror produse există deja canale de difuzare prin diferite asociaţii de susţinere a comunităţilor rurale.

ÎN LOC DE CONCLUZII – SUSŢINEREA PUBLICĂ
La nivelul comunităţilor locale direct implicate, susţinerea proiectului este de fapt mult mai scăzută decât este prezentată în mass-media. Vă amintesc rezultatele oficiale, declarate de Biroul Electoral de Circumscripţie Alba ale referendumului din 9 decembrie 2012: au fost prezente la vot 31319 persoane, adică 43,20% din populaţia celor 35 comune în care a avut loc referendumul. Dintre voturi, 62,45% au spus da mineritului. Raportând cifra la populaţia totală votantă din comune, doar 27% din populaţia din zonă doreşte demararea proiectului.
Mass-media a oferit cu totul alte date, au apărut chiar rezultate de 70% pro proiect. Sesizat, CNA-ul decide pe 12 februarie că mass-media a dezinformat, dar desigur, asta nu s-a mai auzit la televizor.
La nivel naţional, opoziţia faţă de proiectul minier de la Roşia Montană, cu folosirea cianurilor, este cât se poate de reală şi din ce în ce mai vizibilă. Pe lângă principalele instituţii de cercetare şi marea majoritate a specialiştilor din România, societatea civilă reacţionează.
Ieri, duminică, 1 septembrie, mii de oameni au ieşit în stradă pentru respingerea legii speciale pentru Roşia Montană în Alba, Arad, Brașov, Bucureşti, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Piatra Neamț, Sibiu, Târgu Mureș, Timișoara, Copenhaga, Lisabona, Londra, Luxembourg, Madrid, Oslo, Paris, Praga, Roma, Viena şi New York.

Dr. Cocean Gabriela
02.09.2013
*datele folosite se regăsesc în volumul Roşia Montană in Universal History editat de Academia Română, ICOMOS şi UBB Cluj, şi, unde apare specificat, în declaraţiile oficiale RMGC