Site-ul www.AgoraMedia.ro foloseşte fişiere de tip cookies pentru a opera și îmbunătăți utilizarea site-ului și funcționalitatea serviciilor oferite precum şi pentru a îmbunătăţi experienţa dvs. de navigare, ele putând include informații despre data și ora vizitei sau istoricul de navigare, în general fiind vorba de fişiere de la terţi (youtube.com, vimeo.com, trafic.ro, Google Analytics etc.). Pentru continuarea accesării site-ului www.AgoraMedia.ro, vă solicităm permisiunea de a agrea politica noastră de utilizare cookies.

28
Sat, Nov
294 New Articles

VIDEO | Ce se poate să fi trecut cu vederea din discursul lui Klaus Iohannis (sau Marile tăceri sunt mute)

Strofocle
Typography

Ca s-o spunem pe aia dreaptă, la un moment dat aproape că ne-am simţit “ameninţaţi” de fotografia din imagine prin care cei de la kmkz.ro aduceau la cunoştinţa publicului larg un eveniment de importanţă aproape vitală pentru o naţiune care e - ce să vezi? - mai largă de 66%.

Cu alte cuvinte aşteptam aproape cu sufletul la gură să apară, în sfârşit CD-ul care nu are nimic pe el, CD-ul cu o linişte deplină, pe care nu se aude nici musca, ‘vorba ceea.

Între timp nu puteam să nu ne gândim că poate este doar o răutate, că tăcerile astea nu sunt aşa, de capul lor şi că sunt foarte iscusit inserate prin discursuri, făcute publice, ca nişte trailere, la ore de maximă audienţă în speech-urile prezidenţiale.

Poate şi de accea am simţit-o ca pe o adevărată provocare ideea de a lua la pieptănat, spre exemplu, discursul prin care preşedintele ne anunţa semnarea unui nou decret prin care se prelungeşte starea de urgenţă din România.

Şi - de ce să nu recunoaştem? - n-a fost greu, aşa că vă lăsăm să vă bucuraţi de ceea ce alţii doar ne-au promis :)

Ei, dar de ce să ne oprim doar aici?

Cu siguranţă vor fi oameni de bine care să ne atragă atenţia că suntem tendenţioşi, că tăcerile sunt, practic, scoase din context şi că, de fapt, preşedintele altceva ar fi vrut să tacă decât ce am văzut fiecare cu ochii noştri că a tăcut.

Şi tocmai ca să nu dezamăgim pe nimeni (dar inclusiv din motive de politically correctness) - cu atât mai mult cu cât mai sunt unii care nu au văzut discursul la care facem referire - vă invităm ca, mai jos, să vă bucuraţi în întregime de discursul preşedintelui nostru.

Aşa puteţi să vedeţi singuri o dezlânare discursivă în toată splendoarea ei.

Pe lângă un om care foloseşte cu o măiestrie particular-splendidă cuvinte precum “contin’ore” (în loc de “continuare”), “per’oada” (în loc de “perioada”), “infecţilor” (în loc de “infecţiilor”) sau “restricţilor” (în loc de “restricţiilor”) vă veţi putea bucura şi de un actor foarte slab care joacă foarte prost rolul de preşedinte şi pare să o facă aşa de rău şi cu atâta înverşunare de parcă o face din obligaţie, ca şi cum a pierdut un pariu şi asta e pedeapsa. Cum ar veni, boss, nu uita că tu însuţ' ai candidat din proprie iniţiativă, tu ţi-ai dorit asta, nu te-a forţat nimeni, aşa că vezi-ţi de funcţie şi îndeplineşte-o cum trebuie, nu ca şi cum te forţează cineva când tu eşti din alt film... Da, cuvinte urâte... să nu le băgăm în seamă...

Revenind, în filmarea de mai jos veţi putea vedea un discurs al cuiva pe care haina de preşedinte stă ca pe un umeraş defect, o inadecvare maiestuoasă care relevă o desincronizare crasă între imaginea dorit portretizată şi intenţia diminuată întrezărită.

Vă puteţi bucura de un individ a cărui gestică, la fel, pare desincronizată atât temporal din punct de vedere motor cât şi desincronizată pe alocuri ca mesaj (una zice cu gura şi parcă alta transmite cu gestica), un om care ridică degetul ameninţător la cei pe care în loc să îi conducă precum un lider, îi ameninţă şi ceartă cu tuşe de despotism.

Dacă în diverse momente o să aveţi impresia că individul pare să dea semne că îi pică uaierlesu wireless-ul sau pierde contactul cu nava mamă şi are momente de privit în gol până se reconectează din nou, până prinde din nou semnal, să ştiţi că nu sunteţi singurii care au aceeaşi senzaţie. Câteaodată pare că se pierde contactul între creier şi gură şi până să reface contactul şi creierul transmite din nou mesaj către muşchii faciali, există, aşa, nişte momente de pauză când parcă e luat curentul. Dar nu durează mult şi îşi revine...

Pe bune, acuma, dacă preşedintele citeşte de pe prompter, înseamnă că ăla care dă la manivelă la prompter îşi bate efectiv joc de preşedinte punându-l să aştepte prea mult între paragrafe (şi pe alocuri chiar şi între rânduri). Serios, ar trebui concediat...

Dar ăsta e doar un element... cu restul cum facem? Cum facem cu limbajul mimico-gestual? Dacă noi, nişte nespecialişti, nişte profani în acest domeniu, putem observa aceste elemente, înseamnă că specialiştii sunt ca peştele în apă la cât material de studiu au... Cum facem cu nesinceritatea care izbeşte dincolo de ecrane, cum facem cu neîncrederea pe care o inspiră vorbitorul prin exact întregul său comportament?

Notă: Acest text se doreşte un pamflet... dar parcă prea înfiorătoare e asemănarea cu realitatea... Deci cum facem?...

BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS