Codul etic propus de Ministerul Educaţiei Naţionale a fost readus în actualitate în momentul izbugnirii scandalului provocat de imaginile în care învăţătoarea Dana Blându, de la Şcoala nr. 10 din Bucureşti, le cerea părinţilor bani pentru cadouri de Crăciun.
În urma acestui scandal, premierul Victor Ponta a cerut, în 15 ianuarie 2014, Ministerului Educaţiei Naţionale finalizarea proiectului în termen de două săptămâni, însă acest proiect nu a ajuns până în prezent pe masa Guvernului.
Cu toate acestea se tot discută, se analizează şi se propun tot felul de sancţiuni pentru noi, dascălii, care, în ultima vreme, se pare că nu ne mai ridicăm la nivelul pretenţiilor elevilor de astăzi!
Să vă spicuiesc câteva aspecte:
Proiectul Codului etic interzice profesorilor să ceară şi să primească bani, cadouri sau servicii, să colecteze fonduri de la elevi sau părinţii acestora pentru protocol în cazul examenelor, evaluărilor, olimpiadelor sau altor concursuri şcolare, dar şi să facă meditaţii cu proprii elevi.
Le este interzisă profesorilor orice activitate care ar putea să ducă la fapte de corupţie. Traficul de influenţă şi favoritismul în procesul de evaluare la clasă sunt interzice, iar profesorii nu-i pot ameninţa pe elevi să le facă anumite servicii sau să le ofere cadouri.
Se interzice colectarea de fonduri de la elevi sau de la părinţii acestora pentru cadouri sau pentru protocolul destinat cadrelor didactice implicate în organizarea şi desfăşurarea examenelor şi evaluărilor naţionale, olimpiadelor şi altor concursuri şcolare.
Se prevede că profesorii nu pot face meditaţii cu elevii din unităţile de învăţământ unde îşi desfăşoară activitatea, în schimbul unor "avantaje materiale sau financiare".
Cadrele didactice nu pot implica elevii în activităţi de partizanat politic şi de prozelitism religios, în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar sau în afara acestora.
Profesorii trebuie să asigure egaliatea de şanse şi să promoveze principiile educaţiei incluzive, să respecte demnitatea fiecărui elev şi să recunoască meritului fiecăruia.
Cadrului didactic îi este interzis să fie profesorul propriului copil sau al unei rude până la gradul al treilea, cu excepţia situaţiei în care este singurul care predă disciplina respectă în unitatea şcolară în care lucrează, conform proiectului Codului de etică.
Profesorii sunt obligaţi să supravegheze permanent elevii, atât pe parcursul activităţilor desfăşurate în şcoală, cât şi la cele organizate de unitatea de învăţământ în afara acesteia, să nu bată copiii şi să nu-i umilească, potrivit proiectului Codului de etică pentru învăţământul preuniversitar.
Se prevede că persoanele responsabile cu instruirea şi educaţia elevilor, în mod particular cadrele didactice, au obligaţia de a cunoaşte, respecta şi aplica un set de norme de conduită.Una dintre normele de conduită se referă la ocrotirea sănătăţii fizice, psihice şi morale a elevilor, care implică supraveghere permanentă, pe tot parcursul activităţilor desfăşurate în şcoală, dar şi în cadrul acţiunilor organizate de unitatea de învăţământ în afara acesteia, pentru a fi asigurată pe deplin securitatea copiilor.
De asemenea, profesorilor le sunt interzise agresiunile fizice şi tratamentele umilitoare, sub orice formă.
Profesorii au obligaţia să asigure protecţie fiecărui elev şi să denunţe orice formă de violenţă fizică, de discriminare, abuz, neglijenţă sau de exploatare a elevilor. Totodată, dascălii trebuie să combată orice formă de abuz sexual, emoţional sau spiritual.
În replică, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI) Simion Hăncescu, a declarat că acest Cod etic din educaţie trebuie completat cu obligaţii şi sancţiuni şi pentru elevi şi părinţi, pentru că, dacă aceştia agresează profesorii, nu există nicio prevedere. Preşedintele FSLI a adăugat că până în prezent, nimeni nu a înţeles exact ce se doreşte prin acest Cod etic şi dacă dacă acesta este gândit ca o parte componentă a Legii educaţiei sau nu. De asemenea trebuie completate obligaţiile elevilor, trebuie prevăzute sancţiuni şi, în plus, trebuie introduse obligaţii pentru părinţi. Lucrurile trebuie privite în ansamblu, nu doar secvenţial, a spus Simion Hăncescu.
Acest Cod se adresează personalului din învăţământ, dar în situaţia dată şi a fenomenelor care se produc; ar trebui în egală măsură să facă referire şi la elevi şi părinţi. Pentru că există indivizi cu statut de părinţi care vin să tragă la răspundere cadrul didactic pentru că i-a dat o notă prea slabă copilului lor, iar din nefericire aceste cazuri sunt destul de frecvente. De exemplu un caz înregistrat recent la o şcoală din Bucureşti, unde, după ce un elev a stricat o chiuvetă de la toaletă, tatăl acestuia a venit la şcoală nervos şi a vrut să demonstreze că nu sunt bine montate chiuvetele, iar prin urmare a mai distrus una.
Un alt exemplu este cel al unei profesoare însărcinate căreia elevii i-au făcut o farsă şi i-au demontat scaunul, iar aceasta s-a accidentat. Să nu mai spun de părinţi care intră în şcoală fară a ţine cont de reguli şi se iau de dascăli că nu tratează egal elevii şi nu-i notează corespunzător cunoştinţelor sau că a făcut o glumă şi fiica lui s-a ofensat. Nu mare mi-a fost mirarea când am asistat într-un magazin la o discuţi a unei vânzătoare care vorbea cu fiica ei la telefon, foarte nemulţumită că nu a luat decât nota 8 la un test la limba franceză. În replică, mama fetei spunea: „Lasă că vin eu mâne la şcoală şi o să o iau eu pe aia de cap! De ce ţi-a dat numai atât! Vorbim acasă!" sau: „Lasă că vin eu mâne la şcoală şi-i arăt eu la ăla! Vorbesc eu cu directorul să-l dea afară! "...de parcă directorul poate da afară un cadru didactic după cum are chef sau după cum dictează un părinte! Este adevărat că unii directori dau nas unor astfel de părinţi pentru a se vedea că tratează problema cu seriozitate şi se implică-şi culmea, contra celui pe care l-a angajat prin contract de muncă după normele în vigoare prin notă obţinută la examenul pentru ocuparea postului didactic, nu pentru a-l pune la punct pe acel părinte care denigrează profesorul ce-i aduce prestigiu şcolii pe care o conduce.
Desi nu sunt prezenţi zilnic în spaţiul şcolii, unii părinţi manifestă comportamente neadecvate care ţin de domeniul violentei verbale. Parinţii arată astfel de comportamente prin nevoia de a apăra drepturile propriilor copii, fără a ţine seama uneori de faptul că acasă, copilul a povestit ce s-a întâmplat, favorizându-se pe sine, în detrimentul dascălului..
Faţă de profesori, părinţii utilizează cel mai frecvent violenţa verbală (ironii, discuţii aprinse de multe ori chiar faţă de colegi ai fiicei sau fiului lor, ţipete, tot felul de poveşti pe care le răspândeşte prin cercurile lui de cunoştinţe şi de prieteni), iar în unele cazuri chiar agresivitatea fizica – situatii generate de obicei de nemultumirea referitoare la atitudini şi comportamente ale unui cadru didactic, considerate violente sau nedrepte, manifestate în raport cu propriul copil. Ce respect mai poţi avea din partea unui elev sau a unei eleve, atât timp cât un părinte vorbeşte astfel despre un profesor!? Este normal să nu mai ai respect, să nu mai fi salutat sau să nu îţi mai fie ascultate cerinţele! Despre astfel de cazuri nu scrie în acest Cod etic-ce, după cum se poate observa foarte uşor, Codul favorizează elevul în detrimentul profesorului!
Ce se întâmplă în situaţia în care elevii sunt nerespectuosi, obraznici sau agresivi cu cadrele didactice? Acest Cod etic trebuie să-i apere şi pe profesori, nu doar pe elevi. Oricum nu văd logica demersului. Au fost 25 de ani în care normele şi regulile de conduita civilizata în scoli au slabit progresiv, ajungându-se în situaţia în care profesorii au mâinile legate faţă de comportamentele indezirabile şi tot felul de apucături,
ale elevilor. În acesti 25 de ani se constată o creştere a violenţei verbale şi fizice şi o scădere a performanţelor şcolare în învăţământul românesc. Ce face Ministerul Educaţiei Naţionale în situaţia asta?! În loc să schimbe strategia, o dă înainte cu dezvoltarea armonioasa a copiilor. Nu-i suficient ca profesorii nu au nicio parghie de disciplinare, dar o sa mai fie si pedepsiti pentru faptul că sunt umiliti de catre elevi.
Un cod etic în educaţie trebuie să prevadă şi obligaţii şi sancţiuni pentru elevi şi chiar pentru părinţi, iar aceste sancţiuni ar trebui aplicate unitar, nu în mod diferenţiat, în funcţie de şcoală. Iar referitor la o altă aberaţie a acestui Cod: "Profesorii trebuie să pregătească elevii astfel încât aceştia să atingă standarde de performanţă prevăzute de documentele şcolare", în acest context îmi pun o întrebare pe care mulţi colegi şi-o pun: Şi dacă elevul nu vrea sa înveţe, ce să facă profesorul?. Bună întrebare, nu?!?!? Vă las să găsiţi răspunsurile...
Lider de sindicat,
prof. Dan Istrate
