Site-ul www.AgoraMedia.ro foloseşte fişiere de tip cookies pentru a opera și îmbunătăți utilizarea site-ului și funcționalitatea serviciilor oferite precum şi pentru a îmbunătăţi experienţa dvs. de navigare, ele putând include informații despre data și ora vizitei sau istoricul de navigare, în general fiind vorba de fişiere de la terţi (youtube.com, vimeo.com, trafic.ro, Google Analytics etc.). Pentru continuarea accesării site-ului www.AgoraMedia.ro, vă solicităm permisiunea de a agrea politica noastră de utilizare cookies.

13
Mon, May
82 New Articles

Premiera cu problematizare la Teatrul Municipal Turda

Diverse
Tools
Typography

Noua premieră pe care instituţia de cultură turdeană a propus-o publicului spectator ieri, 22 noiembrie cu începere de la orele 19.00 a fost una ceva mai deosebită.

Pornind de la o întrebare cât se poate de simplă - Există oameni? - spectacolul, deşi unitar în ansamblu, s-a desfăşurat fragmentat pe mai multe scene distincte dar similare, în fiecare situaţia fiind aceeaşi: nişte persoane aflate, noaptea, într-o maşină lovesc pe cineva.
În fiecare din cele 10 scene personajele se schimbă. Se schimbă, de fapt, tipologiile umane, diferenţa între scene fiind făcută de reacţia în situaţie de criză. Deşi traversează piesa ca un laitmotiv, reacţia - ca mod de manifestare - diferă în funcţie de tipologia personajelor, demn de remarcat fiind modul în care fiecare personaj este construit, conturat, prin reacţia pe care o are, inclusiv replicile personajelor atrăgând, uneori, atenţia, alteori stârnind hazul.
Ce ar mai trebui spus?! Victima nu este un om obişnuit. E un înger!
Când un afacerist aflat în maşină împreună cu amanta loveşte pe cineva nu trebuie decât puţin ca discuţia între cei doi să degenereze de la situaţia în care se află spre problemele existente între ei. "Bărbatul meu e mai bărbat ca tine" îi replică ea amantului afacerist care îi atrage ei atenţia cum că în lipsa lui ea nu se putea bucura de un confort financiar.
Întâmplarea face ca şi nişte deţinuţi evadaţi să lovească, la rândul lor, cu maşina aceeaşi victimă. Prinşi între a ajuta victima sau a o lăsa baltă, fugarii se tem mai degrabă de o nouă condamnare, chiar filosofia din spatele gratiilor încerc\ndu-l pe unul dintre ei: "viaţa e ca închisoarea: din ea numai în mormânt ajungi".
Poliţiştii care lovesc îngerul trăiesc o altă dilemă. Ei, teoretic, sunt legea. Doar că în urma accidentului au trecut de cealaltă parte. Într-o încercare de autodefinire a omului legii aflat într-o situaţie de criză, poliţistul mai în vârstă este de părere că "legea seamănă cu tata: nu ţi-o trage decât selectiv", viclenia făcându-l pe poliţist să încerce să pună în cârca celui mai tânăr toată tărăşenia şi, după ce îi oferă acestuia (şoferului, de fapt), o duşcă de alcool îi descrie situaţia imposibilă în care se află: "Poliţistul beat e ca iepurele cu ţâţe: aşa ceva nu există!". Replicile cu alură de glume de autobază continuă între cei doi care, până la urmă, cauta calea cea mai uşoară de a ieşi din situaţie.
Dacă politicianul e doar nemulţumit că boschetarii - despre îngerul lovit crezând că e un boschetar apărut din senin pe şosea - apar ca ciupercile după ploaie şi varianta lui de a rezolva situaţia este să îl plătească pe bodyguard să "rezolve problema", cuplul de miri care loveşte cu maşina pe cineva este preocupat de găsirea restaurantului unde are loc nunta şi, lăsând-ul pe accidentat în plata domnului pentru o clipă, se dedau la nişte momente de tandreţe pe capota maşinii. Totuşi, încercând să-şi protejeze mireasa, ginerică nu o lasă să vadă victima deoarece, ea nu a văzut niciodată vreun mort însă chiar acest fapt o determină să se apropie de îngerul lovit şi să constate: "e prima dată când văd un mort pe viu". Find cea care propune "să-i dăm un algocalmin" victimei, mireasa se teme şi de o altă situaţie: venirea poliţiei, moment despre care inocenta mireasă gândea rostind întrebări precum: "Dacă ei mă vor convinge că tu l-ai onorât şi eu îi voi crede?".
Reprezentanţii firmei de pompe funebre sunt convinşi că victima apărută în noapte pe drumul lăturalnic trebuie să fie o femeie pentru simplul motiv că "numai femeile se pierd şi după ce mor", pentru ei un nou mort nefiind decât un element pe care îl pot lua pe stoc pentru că nu ştii niciodată când ai nevoie de unul.
Şi după ce o afaceristă care circula împreună cu mama surogat ce îi purta copilul în pântece lovesc, la rândul lor, îngerul şi sunt preocupate mai mult de problemele existente între ele două decât de salvarea victimei, se-ntâmplă ca şi doi evrei să lovească îngerul. Ieşind din maşină şi văzând că omul are pene (aripi, de fapt), unul dintre evrei e convins că victima e un om fătat de o găină de la o fermă din apropiere, că a auzit el, evreul, cum "un soldat s-a împrietenit cu o porumbacă" pe care, mai apoi, a luat-o de soţie în secret şi, cu siguranţă, victima e copilul lor. Dar ce poate fi un om cu pene pentru doi evrei? Posibilitatea începerii unei noi afaceri.
Nici paramedicii nu sunt, se pare, cei mai potriviţi să ajute victima. Hotărâţi să opereze victima pe loc, renunţă când văd că aceasta are pene. "Ăsta nu e om, e un degenerat", exclamă unul dintre paramedici care era mai mult ca sigur că victima "e un mutant cromozomial" iar ceea ce-i îndepărtează cel mai mult de victimă pe cei doi paramedici sunt tocmai elementele de identificarea îngerului, adică aripile: "poate are virusul gripei aviare".
Cel mai inocent pare să fie, până la urmă, cuplul de tineri orbi, neviciat de lumea înconjurătoare şi care, în inocenţa sa, "priveşte" totul nealterat.
Din când în când, între scene, mai apare şi o măicuţă dispusă, în felul ei, să ajute victima. Singură, în noapte, când nimeni nu o vede, măicuţa mai cade pradă şi laturii sale umane, gesturile sale fiind evidente în acest sens.
Conversaţia între Bine şi Rău care încheie un spectacol neterminat nu lasă niciun răspuns clar la întrebarea "Există oameni?". Pentru că - da! - spectacolul umanităţii lipsite de umanitate trebuie să continue, pentru că - da! - umanităţii i se oferă întotdeauna o şansă.
Spectacolul a cărui premieră a avut loc ieri seară pe scena Teatrului Municipal Turda a fost realizat după o idee aparţinând dramaturgului rus contemporan Oleg Bogaev, regia şi scenografia spectacolului pus în scenă la Turda fiind semnate de Tudor Lucanu, traducerea textului original - "Dawn Way" - aparţinând Elvirei Platon Rîmbu.
Totuşi, pentru a surprinde aspecte din spectacol pe care le-am omis (oare de ce?) şi pentru a vedea cum actorii Cătălin Herlo, Petre Băcioiu, Narcisa Pintea, Răzvan Corneci, Flavia Giurgiu, Renata Fabian, Diana Nedescu şi Ginuc Crişan dau viaţă tuturor peronajelor din piesă aveţi posibilitatea să vă bucuraţi de una din următoarele două reprezentaţii, fie că e vorba de cea de luni, 25 noiembrie, de la orele 17.00, fie că e vorba de reprezentaţia de marţi, 26 noiembrie, de la orele 18.00.

Iar pentru mai multe imagini din spectacol poate veţi fi tentaţi să vizionaţi această galerie foto.

 

BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS