Iată că avem şi o veste veche: adevăratul brand turistic neoficial al Turzii este în continuă îngheţare în timp. Şi asta e bine! Însă veştile mai noi nu sunt prea bune!
Pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba, trebuie să facem o scurtă aşezare în context.
Eterni pasionaţi de sporturi extreme, turdenii chiar nu au de ce să se plângă. Păi, în primul rând, sunt drumuri în Turda de care nu s-a mai interesat nimeni de ani de zile şi care s-au degradat constant, devenind pur şi simplu terenul de joacă al celor care iubesc adrenalina şi urăsc asfaltul ca-n palmă.
Eterna lipsă de interes a autorităţilor de-a lungul a întregi ani de zile a făcut din multe zone ale Turzii embleme pentru brandul turistic al municipiului, un brand de care noi nu ştim, oficial, nimic dar care ar putea aduce mulţi turişti în oraş, un brand care - din înjurătură în înjurătură - şi-a căpătat numele “Turda - Off road pe asfalt”.
Vă daţi seama că aşa ceva - off road pe asfalt - nu doar că e ceva de neînchipuit, dar e şi o contradicţie în termeni... în sine. Nici cei mai nebuni pasionaţi de sporturi extreme din lume nu îşi pot închipui că există aşa ceva: drumuri asfaltate pe care te simţi ca şi cum ai fi la zeci de kilometri depărtare de o şosea adevărată. Ei bine, la Turda miracolul există! Trebuie doar să anunţăm public şi puzderie de turişti se vor înghesui, călcându-se pe anvelope, să vadă minunea.
Apoi, nu trebuie să îi plângem nici pe comercianţii de piese auto şi nici pe mecanicii auto. Deocamdată e bine şi afacerile lor trebuie că sunt înfloritoare (oare vechile administraţii să fi avut vreun comision din asta sau pur şi simplu au fost doar nesimţite şi le-au băgat indirect bani în buzunare cu nemiluita?).
Însă, mai nou, riscul este mare şi lucrurile au început să ia o întorsătură periculoasă. Nu încălzirea globală şi dispariţia speciilor e marea problemă a Turzii. Nu! Mai ales în lumina de faruri a fenomenelor din ultima vreme - fenomene văzute de mulţi turdeni care au început deja să şuşotească pe la colţuri de buldozer - trebuie tras un semnal de alarmă şi trebuie acţionat acum, până nu e prea târziu!
Se pare că noua administraţie s-a apucat să strice bunătate de denivelări şi ne bagă brandul turistic în faliment. Cu toate acestea, însă, situaţia nu e disperată: deocamdată singura noastră speranţă e că noul covor asfaltic din unele zone unde s-a intervenit a fost turnat direct cu denivelări, ca să nu ne şocheze prea tare din prima! Deci nu e chiar totul pierdut! Şansa noastră acum e ca lucrările de mântuială să continue, că altfel ne pierdem viitorii posibili turişti, măi oameni buni!
Pe când să propunem şi noi lansarea noului imn neoficial al municipiului - “De ce plâng planetarele?” - ne trezim că ne fură ăştia gropile direct de sub nas şi le ameţesc cu ceva maglavais după care abia ce se mai văd denivelările, însă nu aşa de pronunţate ca cele originale, de altădată; se mai văd abia ca palide impresii ale măreţelor prostii care erau odinioară acolo.
Ce vor ăştia, să bage în faliment piaţa de subansamble auto şi pe prestatorii de serviciu în domeniu? La lipsa asta de locuri de muncă?! Plus că dacă nu ţi se mai umple peretele casei sau fereastra ori poarta de noroi şi apă din baltă le mai revopseşti, le mai speli? Nu! Şi aşa, ca un domino, se prăbuşeşte o întreagă economie numai din orgoliul unei administraţii care se simte datoare să - cică! - respecte nişte promisiuni electorale pe care - se ştie! - nimeni nu le respectă.
S-a întors lumea cu fundul în sus, oameni buni!
Trebuie ieşit în stradă! Unde sunt asociaţiile civice, unde sunt corporatiştii care să-şi ia liber de la serviciu şi să iasă cu copiii la proteste, în stradă, şi să se bălăcească ăia micii în bălţile noastre de altădată? Ne pierdem tradiţiile! Treziţi-vă!
În ceea ce ne priveşte, noi cel puţin am făcut un efort şi am fost să vizităm unul din vechile bastioane rămase ca un simbol al nesimţirii administraţiilor turdene: acea bucată din strada Gheorghe Bariţiu situată între strada Bucovinei şi strada Cocoşului. O frumuseţe de drum care se întinde spre apus cu denivelările, gropile şi capacele de canal ridicate în toată splendoarea lor. O frumuseţe! Să nu lăsăm să se piardă această nestemată una din multele (deocamdată, dar cine mai poate şti ce ne rezervă viitorul?) care ne-a mai rămas.
Chiar avem şi un filmuleţ cu care ne putem dovedi excursia însă trebuie să vă avertizăm: conţine imagini care vă pot afecta emoţional! Şi trebuie să vă mai avertizăm că nu trebuie să vă lăsaţi induşi în eroare de posibilele performanţe ale aparatului cu care am filmat (un telefon).
Dacă vi se pare că imaginea e prea lină de fapt, să ştiţi că nu e chiar aşa! Telefonul era prins fix de bordul maşini, însă are un al naibii sistem de stabilizare a imaginii care aproape că ne-ar discredita în afirmaţiile făcute despre frumuseţea bucăţii de drum şi despre adevărata valoare a denivelărilor.
Ca să puteţi înţelege întregul sens al amplitudinii valorii drumului în discuţie, vă invităm să fiţi atenţi la cât de mult se mişcă botul maşinii şi abia atunci veţi înţelege că am avut dreptate: aşa bunătăţi de drum au stat la baza numelui barandului neoficial “Turda - Off Road pe asfalt”.
