Problema lipsei de personal de la Spitalul Municipal Turda nu e de ieri, de azi. Şi, după cum stau lucrurile, nu că nu se poate rezolva peste noapte, dar nici viitorul apropiat nu pare să fie tocmai roz în acest sens.
Pentru a lua pulsul situaţiei, pentru a afla cum stau lucrurile la momentul de faţă, am stat de vorbă cu managerul Spitalului Municipal Turda - medicul Vasile Grumaz - pe care l-am rugat să ne explice, cât se poate de clar, de concret, cu ce situaţie se confruntă unitatea spitalicească turdeană în ceea ce priveşte lipsa personalului şi ce soluţii s-au găsit. Dacă s-au găsit...
Vasile Grumaz: Normarea de personal este legată la numărul de paturi. Reducându-se numărul de paturi, s-a redus şi numărul de personal.
Necazul este că această plecare a personalului - prin pensionare, prin plecare la Cluj, prin plecare din ţară - a continuat iar acum avem un deficit foarte mare de personal în ciuda acelor reduceri de paturi.
Reporter: Dacă vorbim de personal şi de deficit de personal, procentual cam cât este ocupat din necesar sau cât vă lipseşte?
V.G.: Nu aşa trebuie pusă problema. Problema este mult mai importantă pe categorii de personal.
La medici cel mai mare deficit îl avem la terapie intensivă şi primiri urgenţe. La ATI am reuşit aducerea unui medic şi acum, practic, sunt doi medici care acoperă gărzile, 80% din timp, cu sacrificiul de-a face 10 gărzi pe lună, ceea ce este foarte obositor.
La linia de primiri urgenţe iar avem un deficit de medici... În rest, la medici nu pot să spun că este un deficit. La asistente este un deficit şi cel mai mare este la sectorul de îngrijitoare şi chiar personalul muncitor: electricieni, mecanici, instalatori şi aşa mai departe.
Rep.: Ţin minte că la un moment dat la ATI chiar era o problemă şi, din câte înţelesesem, la momentul respectiv era un medic cu jumătate de normă şi venea din Cluj...
V.G.: Când am preluat eu, aveam pe doamna doctor Turcu, singura cu normă întreagă, şi mai avem un medic cu jumătate de normă care, practic, este pensionar gradul III şi nu putea să facă tură de noapte, deci nu acoperea după-mesele şi noaptea.
E foarte greu să ai un serviciu de terapie, unde oamenii sunt la limita supravieţuirii şi să nu fie supravegheaţi medical. Acolo supravegherea este continuă.
Rep.: Şi ce s-ar putea face ca să se completeze cât de cât această schemă?
V.G.: Este un blocaj care sper că se va rezolva. Actualmente am cerut ca să acoperim minimum necesar, cam 30-33 de posturi. Urmează ca primăria să ni le aprobe, deoarece noi fiind de câţiva ani daţi în grija Consiliului Local, practic noi va trebui ca aceste structuri - RUNOS, contabilitate - să le avem integrate în structura Consiliului Local.
Actualmente este o discordanţă între legea respectivă care ne guvernează pe noi şi a primăriei. Ei actualmente nu pot să ne dea acordul acestor angajări pentru că nu le permite legea lor, deşi noi nu suntem plătiţi de la buget şi suntem plătiţi ca urmare a unui contract cu Casa de Asigurări de Sănătate.
Am purtat o serie de discuţii, inclusiv cu domnul primar, am prezentat situaţia. Urmează să se rezolve le Ministerul de Finanţe această problemă şi atunci, dacă se va rezolva, vom putea face angajări de cel puţin 30-33 de persoane.
Trebuie să ţinem cont de un anumit lucru: noi suntem o unitate cu foc continuu. Ca să poţi face o tură completă cu sâmbete, duminici, cu libere, trebuie să ai cel puţin cinci persoane. Fără cinci persoane nu poţi face această tură.
Noi nu putem face plată dublă la persoane că este interzis prin lege şi atunci trebuie să acordăm libere şi, ca urmare, sunt unele compartimente pe care trebuie să le închidem periodic, la sfârşit de lună, după ce se face numărul de externări pentru care noi primim banii de la Casă. Deci populaţia nu mai beneficiază de serviciile respective.
Apar două fenomene. Odată, scăzând personalul, riscăm să nu mai putem face turele respective, adică un pacient trebuie supravegheat conform normativului. De exemplu media este o asistentă la 12 pacienţi, şi atunci ai nevoie la 12 pacienţi de cinci asistente ca să supravegheze.
Îngrijitoarele sunt plătite pe suprafaţă şi aici avem cel mai mare deficit, şi infirmierele la 25 de paturi. Iarăşi aici este un deficit destul de mare.
Rep.: Spuneaţi de sectoare sau activităţi pe care trebuie să le închideţi...
V.G.: Nu le închidem, oprim activitatea, e diferenţă mare. Am greşit eu dacă am zis că le închidem...
Rep.: Pe româneşte, să zicem aşa, ce înseamnă acest lucru foarte pe scurt?
V.G.: Înseamnă că, practic, se suspendă activitatea pe o săptămână la compartimentul respectiv - oftalmologie, ORL - sau se reduce activitatea pe o anumită secţie. Persoanele respective, pentru că acumulează libere, sunt trimise acasă şi nu se pot face internări pe paturile respective.
Rep.: Şi în cazul în care există o urgenţă pe secţia respectivă ce se întâmplă?
V.G.: Se trimite la Cluj, deci n-avem ce face. De aceea este afectată populaţia pe această linie. Noi, în general, facem eforturi mari de gestionare a închiderii acestor secţii în aşa fel încât să fie un mozaic de închidere, să funcţioneze secţii care pot face servicii asemănătoare. De exemplu este secţia de interne şi chiar dacă la compartimentul de gastroenterologie se suspendă activitatea, serviciul de interne poate să deservească serviciul de gastroenterologie.
Plus că liniile de gardă - ginecologie, chirurgie, pediatrie, ATI - atunci când putem, funcţionează non-stop.
Rep.: Sunt, din acest punct de vedere, anumite secţii mai afectate decât altele?
V.G.: O secţie, de exemplu, cu deficitul mare de personal este secţia de pediatrie, care e şi o secţie care presupune un anumit risc. Copiii aceia trebuie supravegheaţi. Un copil este destul de imprevizibil. Şi aici avem un deficit destul e mare de personal.
Şi este şi secţia de neurologie, care este o secţie destul de grea: sunt foarte multe accidente vasculare cerebrale, sunt oameni blocaţi la pat. Şi acolo şi norma este de o asistentă cam la nouă paturi maximum.
Discuţia cu managerul Vasile Grumaz pe acest subiect o puteţi viziona AICI.
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
