Pentru cei cu mintea odihnită, pentru cei care se plictisesc, pentru cei care iubesc (volanul), pentru cei care urăsc (proştii din trafic), pentru cei care sunt sensibili (la înjurături de mârlani), pentru cei care sunt puternici (adică-s tari pe p**a lor – ** înseamnă „ana”), pentru toţi, avem o posibilă reţetă de blocare a unei intesecţii.
Cum se face?!
Păi se ia o zi toridă de vară şi se ia un oraş (de exemplu, Turda). Se ia o intersecţie în formă de T (ca de exemplu cea între Republicii şi Coşbuc) şi se aglomerează uşor. Apoi se mai adaugă nervi, după gust. Pentru cei care au probleme cu diabetul, se adaugă doar nişte înlocuitori de muncitori, care blochează un sens de circulaţie pe strada Coşbuc.
Pe Republicii se pune o dubiţă (ca de exemplu cea de la Salonta 1976) la mai puţin de 5 metri de colţul celei mai apropiate intersecţii (adică intersecţia în discuţie).
Odată forma aranjată, în ea se introduce, dinspre Coşbuc, o altă dubiţă cu o platformă în spate. În cazul în care vi se pare că nu încape prea bine, vă rugăm să îndesaţi uşor şi cu grijă, ca să nu deterioraţi tăblăria.
Republicii fiind cu un singur sens, dubiţa (ca de exemplu cea de la „Tractări auto”) vrea să vireze la dreapta dinspre Coşbuc, doar că nu încape de dubiţa aşezată neregulamentar. Abia acum începe frământarea cu adevărat a aluatului: dubiţa de la Tractări nu poate intra pe Republicii fără să-i zgârie fâşul dubiţei de la Salonta, cei care vin pe Republicii cu intenţia de a intra pe Coşbuc nu pot pentru că singura bandă liberă pe Coşbuc e deja blocată de cei care aşteaptă în spatele dubiţei de la Tractări.
Toate fiind, aşadar, aranjate, se mai toarnă o coloană de toată frumuseţea pe Republicii, în spatele dubiţei de la Tractări, intrată cam 75% în intersecţie. Materialul astfel pregătit, se lasă în cuptorul ce funcţionează pe bază de caniculă, să se coacă încet, în nervi proprii.
În timp ce verificaţi, în cuptor, dacă nu cumva a venit şoferul de pe dubiţa de la Salonta, puteţi gusta care e situaţia şi, după gust, puteţi să mai presăraţi nişte înjurături pe deasupra. Pentru cei care nu au probleme cu stomacul, ficatul sau fierea, se poate adăuga, cel mult, o cană de transpiraţie iar pentru amatorii de arome exotice, nu uitaţi să adăugaţi şi câteva vârfuri de cuţit răsucite-n rană.
Se lasă totul să se mai coacă preţ de vreo 10 minute în arşiţa zilei.
Semnalul că totul e gata, e simpla prezenţă a şoferului dubiţei de la Salonta care, uşor vinovat, îşi cere scuze pentru blocajul produs , în aburii înjurăturilor celorlalţi. Cuptorul rămâne pornit în continuare, că doar e caniculă...
Vă mulţumim că aţi fost şi de această dată alături de noi şi de episodul nostru în care aţi învăţat cum se prepară, foarte repede, o gustare de viaţă cotidiană şi vă mai aşteptăm să ne întâlnim şi la următoarele episoade. Până atunci, însă, să nu uităm nici de sponsorul emisiunii nici de sloganul nostru: „Ciocolata Postăvaru face vrednic reţetaru’...”
