"Scripcarul pe acoperis" - momentul in care Turda a cunoscut grandoarea unui spectacol

La final, însă, la ieşirea din sala de spectacole a Teatrului "Aureliu Manea" din Turda, cei care părăseau sala nu erau aceeaşi cu cei care intraseră înainte de spectacol. Şi asta pentru că, în cele trei acte, regizorul Korcsmáros György a reuşit să transmită, prin jocul unor actori complecşi, mesajul unui spectacol a cărui primă premieră a avut loc în 1964 pe Broadway.

Familia sărmanului lăptar evreu Tevye (Richard Balint) se confruntă cu o serie de evenimente care pun la încercare puterea de a trăi între două lumi: cea a comunităţii de evrei din Anatevka şi cea a unei Rusii ţariste parcă mult prea mari, încercare pe parcursul căreia soţia Golde (Ioana Dragoş Gajdo) îi este mereu alături în felul ei.

Supravieţuirea într-o astfel de situaţie e văzută de Tevye într-un singur fel: păstrarea tradiţiilor ca un fel de ultimă redută a siguranţei unei comunităţi încolţite permanent de evoluţia societăţii.

Binecuvântat cu cinci fete, Tevye se vede în postura tatălui care trebuie să se gândească la viitorul copilelor. Teoretic nu ar trebui să fie foarte greu, pentru că peţitoarea din Anatevka îşi face treaba şi aranjamentele sunt o grijă în minus pentru tată.

Totuşi, Tevye încearcă să vadă o soluţia la ieşirea din sărăcie prin căsătoria fetei sale mai mari, Tzeitel (Mihaela Gherdan) cu un bogătaş în vârstă, Lazăr Wolf (Ion Abrudan). Şi chiar şi aşa, Tevye trăieşte dramele sale personale cărora, pe moment, le poate găsi rezolvare sau nu prea: "El e mai bătrân decât ea. Dar asta e problema ei", "Ea e mai tânără decât el. Dar asta e problema lui" sau "Parcă aş fi vrut ca fiul meu să fie un pic mai tânăr decât mine".

Doar că lucrurile nu stau aşa cum le doreşte Tevye. Dragostea e mai puternică şi până la urmă Tzeitel reuşeşte să fie împreună cu croitorul cel sărac, Motel (Pavel Sîrghi) cel care făcea eforturi deosebite: "îmi strâng bani să îmi iau o maşină veche de cusut".

Suflet de tată, Tevye poate înţelege dragostea sentiment care pune stăpânire pe el acum parcă mai abitir ca niciodată, ceea ce-l face să ceară confirmări de la soţia Golde în acest sens ca şi cum parcă acum ar descoperi dragostea. Acea dragoste o înţelege şi o simte Tevye, care îl face pe Motel să exclame: "Până şi un croitor sărac are dreptul la puţină fericire" atunci când trebuie să îl convingă pe viitorul socru de sentimentele pe care le are pentru fiica lui.

Pe rând, alte două fiice ale lui Tevye îşi urmează sufletul: Hodel (Adela Lazăr) îl urmează pe învăţătorul Percik (Răzvan Vicoveanu) iar Hava pe rusul Fyedka (Ciprian Ciuciu). Ce e interesant dincolo de faptul că cele două fiice nu respectă tradiţia e tipologia soţilor lor: Învăţătorul Percik aduce aerul nou, vine ca simbol al schimbării de gândire, în timp ce căsătoria dintre rusul Fyedka şi evreica Hava, nu doar că încalcă tradiţia despre care se vorbea la început, dar vine ca o punte între cele două modele de comunităţi: Anatevka minoritară şi Rusia majoritară.

Şi chiar dacă familia lui Tevye a reuşit să se împace cu ideea, o nenorocire şi mai mare vine pe capul tuturor: evreii din Anatevka sunt forţaţi de autorităţile ţariste să îşi părăsească locuinţele şi să plece în pribegie, care pe unde ştie, care pe unde poate.

Încet-încet, pe parcursul spectacolului, spectatorul înţelege cum, pe rând, fiecare din pilonii de statornicie ai comunităţii evreieşti - tradiţia, familia, religia şi chiar societatea în sine - par să se clatine culminând cu plecarea în pribegie.

Nu în ultimul rând, la reuşita spectacolului a contribuit şi formaţia lărgită "Hakeshet Klezmer Band" a Counităţii Evreilor din Oradea.