Scriitorul Aurel Podaru a fost cel care, în cadrul primei ediţii a Colocviilor "Pavel Dan" pe care a organizat-o asociaţia pe care o conduce - Asociaţia Culturală "Pavel Dan" - a prezentat public o biografie a scriitorului care, în doar 30 de ani de viaţă, s-a impus în panteonul scriitorilor români.
După ce directorul şcolii gazdă a evenimentului care şi-a propus să readucă în actualitate imaginea şi personalitatea scriitorului transilvănean Pavel Dan, scriitorul Aurel Podaru - preşedinte al Asociaţiei culturale "Pavel Dan" şi sufletul manifestării de la Tritenii de Jos a găsit că întâlnirea este cel mai bun prilej pentru a prezenta o biografie a scriitorului care s-a născut în satul Tritenii de Sus, comuna Tritenii de Jos.
În cele ce urmează vom prezenta elemente din biografia lui Pavel Dan, aşa cum au fost acestea prezentate de Aurel Podaru:
- s-a născut în 3 septembrie / 21 august 1907 în satul Tritenii de Sus din părinţii Simion Dan (Tritenii de Sus) şi Nastasia Tescariu (Tritenii de Jos)
- 1914-1918 urmează cursurile şcolii elementare din Tritenii de Sus avându-l ca învăţător pe Samoilă Gabor
- înainte izbucnirea Primului Răboi Mondial tatăl lui pleacă în America sperând într-un câştig mai bun pentru că ei erau o familie cu o situaţie precară
- se întoarce în 1920 cu sănătatea şubrezită şi cu venituri subţiri
- în 1918, când Pavel era elev în clasa a IV-a, în noiembrie, participă în comuna Pădureni la o revoltă a ţăranilor împotriva grofului local
- evenimentul rămâne întipărit în memoria copilului de atunci, subiectul fiind preluat mai târziu în nuvela "Iobagii" cu care participă la un concurs organizat de România Nouă şi câştigă concursul iar premiul întâi este în valoare de 12.000 de lei
- întors din America, tatăl scriitorului mai cumpără pământ şi se mută cu familia în cătunul răsăritean Clapa, unde casa părintească există şi acum
- după ce termină patru clase voia să meargă la liceu, dar liceul era cu predare în limba maghiară şi hotărăşte, din prtoprie iniţiativă, să repete clasa a IV-a în Tritenii de Jos unde era o secţie în limba maghiară
- vine şi 1 decembrie 1918 şi nu mai era cazul să se perfecţioneze în limba maghiară şi în 1919 se înscrie la liceul din Turda - pe-atunci "Regele Ferdinand I" - unde îl cunoaşte pe profesorul Teodor Murăşanu
- în 1922 ia naştere societatea culturală "Titu Maiorescu"
- în 1925 apare revista şcolaă "Fire de tort" în care Pavel Dan debutează cu comentariul la un poem al lui George Coşbuc
- în 1924 - elev care intră în clasa a V-a de liceu - Pavel Dan acceptă, din cauza sărăciei, oferta unchiului Paul - care era profesor la Tulcea - şi face clasa a V-a la Tulcea dar se întoarce la Turda şi în 1925, pe 10 septembrie, se sfinţeşte piatra de temelie a Catedralei Ortodoxe după care la teatrul din localitate se organizează un concert urmat de bal, la care participă şi elevii
- a intervenit un conflict între pedagog şi elevi care sunt somaţi să părăsească locaţia respectivă
- în 25 septembrie consiliul profesoral elimină 11 elevi (4 pe câte o lună şi 7 pe tot anul) printre care şi Pavel Dan
- atunci merge din nou la Tulcea şi ca să se poată întreţine e şi pedagog la liceul la care făcea ultima clasă de liceu
- era slab la matematică; colegii de la Turda dau bacalaureatul la Târgu Mureş şi profesorul de matematici îi pică pe toţi
- Pavel Dan susţine bacalaureatul la Ismail şi "scapă"
- intră cu bursă la facultate şi în perioada studenţiei va locui la căminul "Avram Iancu" în camera 63, la etajul doi
- în 1930 are loc debutul în "Darul Vremii" - o revistă a lui Victor Papilian cu schiţa "Banii"
- termină facultatea şi ajunge profesor de latină şi greacă la Blaj
- 1933-1936 este perioada lui de maximă productivitate, când apar majoritatea schiţelor şi nuvelelor în reviste din Ardeal
- singura revistă de peste Carpaţi e "Gândirea" care-i publică "Priveghiul"
- între timp se îmbolnăveşte dar în 1934 înfiinţează revista "Blajul"
- tot în 1934, în septembrie, se căsătoreşte cu Georgina Giurgiu, fiica unui preot din Pruniş
- în 1935 suferă prima operaţie de cancer, foarte grea
- se duce în Viena unde se internează în spitalul municipal, dar banii nu-i ajung la timp din ţară, aşa că este dat afară din spital, lăsat în stradă şi recuperat apoi de o fundaţie care se ocupa de cercetarea cancerului
- în aprilie 1937 se întoarce în ţară şi se internează la ocologie în Cluj
- în 2 august trece la cele veşnice, fiind înmormântat în cimitirul central din Cluj
