În noaptea de sâmbătă spre duminică (30 aprilie spre 1 mai 2016) bisericile din Turda erau cele spre care se îndreptau credincioşii pentru a afla vestea Învierii Mântuitorului Isus Hristos precum şi cele care aşteptau credincioşii pentru ale da vestea prin slujba de Înviere.
"Hristos a Înviat!" spuneau preoţii în microfoanele/boxele bisericilor şi "Adevărat a-nviat!" se auzea un murmur care străbătea mulţimea de credincioşi smeriţi, care cu lumânări în mână, care scuipând seminţe (evident, puţini, dar erau şi din aceştia).
Pe trotuare sau prin spaţiile verzi, printre firele de iarbă, vântul sufla în flăcările unor lumânări pe care unii se plictisiseră, poate, să le ţină în mână şi atunci au preferat varianta mai uşoară.
Candelele erau ceva mai fericite, în timp ce liniştea acelora care veniseră şi care - chiar dacă mai departe de lăcaşul de cult - participau întru totul la eveniment era, din când în când, brăzdată de câte un "Dic, asta, da' stai tu mai încolo că nu văd nimi' de tine!" sau "Ţâne, mă, ca lumea mâna la bricheta aia că suflă vântu' şi nu po' să aprind ţâgara!". Deh, credincioşii sânt de multe feluri...
Maşinile treceau pe stradă, unii opreau şi îşi dădeau întâlnire după slujbă în cine ştie ce local, poliţiştii erau la datorie şi, când nu ofereau pietonilor posibilitatea să traverseze prin oprirea traficului, mai dirijau maşinile în zonele aglomerate. Sau pur şi simplu stăteau şi vegheau la ordinea publică din preajma bisericilor.
Între timp, cei mai mici dintre cei prezenţi la slujbele de înviere, mai că adormeau în braţele părinţilor care, unii cu greu, se chinuiau să ţină vie în faţa palelor de vânt flacăra lumânării simbol pe care o aprinseseră şi voiau s-o ţină arzând pe tot parcursul slujbei.
Clopotele brăzdau întunericul nopţii luminate şi, din timp în timp, câte un murmur "Adevărat a-nviat!" străbătea mulţumea aflată în dialog cu preoţii, ca un val de confirmare.
Frumos, de Înviere...
Finalul a fost previzibil: cu pahare sau cănuţe în mână, oamenii au intrat în biserici - acolo unde pe parcursul slujbelor aşteptaseră afară - pentru a se împărtăşi din Trupul şi Sângele Domnului, împărtăşanie pe care fiecare o răsplătea cu câte o bancnotă de valoare mai mică sau mai mare, după cât îi lăsa pe fiecare sufletul sau buzunarul.
Frumos, de Înviere, păcat că s-a terminat! Spectacolul vieţii parcă ar putea să dureze mai mult, poate şi învăţăm ceva din el.
