Preluarea Sticla Turda de catre municipalitatea turdeana prin prisma directorului Traian Rusan

Primarul municipiului Turda, Tudor Ştefănie, a făcut anunţul la începutul acestei săptămâni, în cadrul conferinţei de presă despre neajunsurile prin care ar trece bugetul local.

Totuşi, un punct de vedere al managerului Sticla Turda parcă nu strica în lumina declaraţiilor făcute de primarul Turzii, aşa că am luat legătura cu dr. ing. Traian Rusan, directorul General al SC Sticla Turda SA.

Încă de la început Traian Rusan preciza că anunţul făcut de primarul Turzii a fost făcut după ce, în prealabil, ar fi existat o discuţie între Tudor Ştefănie şi Traian Rusan în acest sens. Menţionând că ideea preluării fabricii există încă de acum cinci ani, Traian Rusan aprecia că "ideea nu este bună, este foarte-foarte bună. Noi chiar ne dorim acest lucru întrucât municipiul Turda chiar are o experienţă pozitivă în dezvoltarea Salinei, în dezvoltarea altor întreprinderi".

Discuţia pe tema "Sticla Turda ca brand" a atins nu doar aspectul celor peste 5.000 de vizitatori pe care i-ar avea fabrica anual, ci şi, de exemplu, construirea unui muzeu al sticlăriei, eventual, în clădirea fostului club.

Revenind, însă, la fabrică, în sine, la momentul de faţă aceasta are 41 de persoane angajate, chiar dacă directorul vorbea de un număr de 300 de persoane. Majoritatea dintre ele sunt în şomaj, având în vedere anumitele revizii care s-au făcut în întreprindere, o nouă repornire a activităţii fiind aproximată pentru sfârşitul lunii februarie, începutul lunii martie a acestui an.

În tot acest timp se gândesc investiţii şi în alte cuptoare - cuptoare de culoare, cuptor de recoacere - directorul Sticla Turda spunând că dacă Sticla Turda ar fi preluată şi ar scăpa de cheltuielile aduse de insolvenţă - 70.000 de lei lunar reprezentând cheltuieli cu canalizarea pe 12 hectare, cu plata apei meteorice pe 12 hectare, asigurarea căldurii în spaţii mari etc. - iar acei bani ar fi investiţi lunar, Sticla Turda ar merge foarte bine, mai ales că la momentul discuţiei Traian Rusan spunea: "noi avem 12 hectare şi 36 de clădiri, din care folosim, să zicem, o clădire jumate şi 500 de metri patraţi".

Pentru că ne aflam într-o discuţie cu directorul Sticla Turda, l-am rugat pe acesta să prezinte un scurt istoric al fabricii în perioada pe care a petrecut-o ca manager la Sticla Turda. "Eu am preluat chiar în 2005, după ce a intrat în insolvenţă. În luna iunie am preluat unitatea. Deci nu vă spun eu, uitaţi-vă pe site-ul Ministerului de Finanţe. Dacă de la 291 de creditori s-a ajuns la trei, dacă datorii curente nu sunt, furnizori neplătiţi nu sunt, eu zic că e o treabă pozitivă făcută de cei care au lucrat, de muncitori, în niciun caz de mine. Sau gândiţi-vă că, din producţie, fără să luăm credit de la bancă, am plătit 24 de miliarde credit de la bancă. S-au făcut două cuptoare de sticlă, asta înseamnă investiţii, făcute din producţie", spunea directorul Sticla Turda.

În insolvenţă fiind fabrica cei care o "controlează" sunt, potrivit lui Traian Rusan, principaluu creditori - Ministerul de Finanţe, AVAS şi E,On Gaz - dintre care cel mai mare creditor este Ministerul de Finanţe, către care fabrica turdeană are peste 99% din datorii. Din acest motiv la momentul de faţă nici măcar cei trei acţionari principali - Civati Ferucio, Dumitru Ivanciu şi SIF Muntenia - nu prea au cum să ia hotărâri în ceea ce priveşte soarta întreprinderii sau viitorul acesteia. "Ei trebuie să aducă aport de capital ca să poată plăti datoria. Aşa scrie în programul de reorganizare. Şi n-au adus niciun aport de capital" spunea directorul Sticla Turda cu referire la principalii acţionari într-un context în care acelaşi director spunea şi că "în programul de reorganizare a fost prevăzut foarte clar că plata datoriilor se face din vânzări de active", ceea ce, din nou, pare a fi în favoarea preluării fabricii la administraţia locală, o fabrică despre ale cărei datorii istorice Traian Rusan nu se ferea să precizeze: "noi suntem 300 de angajaţi, iar datoriile au fost făcute de 6.500; or 300 este foarte greu să plătească datoriile la 6.500. Şi eu am o vorbă: dacă îmi puneţi în spate un sac îl duc, îmi puneţi doi, duc, dar să îmi puneţi 10 nu am cum să duc".

Deşi "datoriile vechi sunt multe şi dificile", potenţial de dezvoltare la Sticla Turda ar fi. Unul dintre avantajele preluării întreprinderii la comunitatea locală ar fi posibilitatea utilizării de fonduri europene, variantă pentru care Sticla Turda, ca societate în insolvenţă, nu putea opta. "Ştiţi că în insolvenţă nu poţi să iei fonduri europene, n-ai voie să iei credit de la bancă, deci eşti un mort căruia nu i se dă voie nici să ia medicamente, trebuie să te trezeşti prin masaj. Or, dacă preia municipiul, poate să ia fonduri europene... Clubul este o clădire superbă, în stil brâncovenesc, se poate transforma într-un muzeu de artă, muzeu de istorie, muzeu de sticlărie...", spunea directorul Traian Rusan care, cu referire la preluarea întreprinderii adăuga: "Există în legislaţia română o dare în plată pentru comunitatea locală a întregului patrimoniu şi să folosească clădirile în scopuri publice. Deci este o facilitate a Guvernului, avem adresă făcută la primul ministru, la Ministerul de Finanţe, la AVAS şi am primit răspuns că este posibil. De aceea spun că trebuie să fie de importanţă publică", directorul completând - nu doar cu referire la posibila realizare a unui muzeu al sticlăriei la Turda - că "Sticla Turda să devină un fel de producător ca Murano, unde să vină vizitatorii să vadă ceea ce se lucrează".

Pentru o fabrică ce nu ar duce lipsă de piaţă de desfacere, cea mai mare problemă o reprezintă acum, la Sticla Turda, forţa de muncă: "Problema cea mai dificilă este că forţa de muncă a îmbătrânit - are peste 47 de ani în medie - şi personalul muncitor de bună calificare a început să plece. Şi este normal pentru că într-o societate în care nu ştii dacă exişti sau nu exişti nu poţi să stai. Trebuie să îţi cauţi de lucru, pentru că ai familie de întreţinut. Atunci problema cea mai dificilă este forţa de muncă. Ca să aduci articole realizate manual, care sunt complexe, îţi trebuie o calificare bună. Aici e marea problemă! Deci este o chestie complexă, sticlăria nu este nici strung, nu este nici maşină. Este artă! Iar arta nu se poate face decât cu artişti, iar artiştii nu se pot face decât în timp. Un sticlar fără 7-8 ani nu poţi să-l faci".

În legătură cu relaţia Sticla Turda cu creditorii săi după o posibilă preluare a fabrici de către comunitatea locală, Traian Rusan nu a putut să se pronunţe. "Se poate pronunţa judecătorul, administratorul judiciar, vor fi discuţii între Ministerul de Finanţe şi Consiliul Local. Sunt lucruri de legislaţie. Trebuie citită legislaţia muncii şi se poate vedea. Nu mă pot pronunţa eu aici", încheia directorul Sticla Turda.

Pentru a înţelege de ce sticlăria înseamnă artă, aşa cum spunea şi directorul Sticla Turda, am încercat să căutăm pe internet un filmuleţ care să susţină aceste spuse. Unul dintre primele care a apărut în căutarea noastră este cel de mai jos. Probabil unii dintre cei care au citit aceste rânduri ştiu despre ce este vorba, dar o nouă vizionare nu strică.

{youtube}VTWiZDq06HU{/youtube}