Spre cinstirea memorandistilor - Prezentare de carte

Anul acesta s-au împlinit 120 de ani de la procesul memorandiştilor ce a avut loc la Cluj în perioada 25 aprilie – 7 mai 1894 şi care s-a soldat cu ani grei de temniţă pentru fruntaşii mişcării naţionale româneşti; dr. Ioan Raţiu, dr. Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop de Băseşti şi lista e mult mai lungă. Atunci la proces, din boxa acuzaţilor „unde nu poate fi adus un popor întreg" dr. Ioan Raţiu, ca reprezentant al poporului român asuprit, a rostit memorabilele cuvinte pline de adevăr: „Ceea ce se discută astăzi aici este însăşi existenţa poporului român. Existenţa unui popor însă nu se discută, se afirmă." Procesul de la Cluj, cu toate sentinţele lui draconice, a constituit un triumf al cauzei româneşti prin solidaritatea ce s-a creat atunci între oamenii de rând; românii din Ardeal, Banat, Crişana, Maramureş şi Sătmar cu liderii lor politici pe care i-au condus în triumf spre închisorile din Seghedin şi Vaţ, aceştia fiind întâmpinaţi cu flori şi cu ovaţii prin gări şi pe toată întinderea căii ferate pe unde trecea trenul ce-i ducea pe memorandişti spre temniţă.
În capitolul „Mişcarea memorandistă în comitatul Turzii" (pag. 9-28) sunt prezentate o seamă de amănunte semnificative din timpul desfăşurării procesului. Impresionante sunt listele nominale cu persoanele participante pentru susţinerea morală a celor din boxa acuzaţilor în zilele procesului, cu participanţi din 22 de localităţi; cei mai numeroşi fiind din Petreşti, Tureni, Sănduleşti, Cheia, Ceanu Mic. Tabelele cuprind nume de agricultori şi meseriaşi însoţiţi de preoţi şi învăţători.
În acele vremuri s-a răspândit şi a ajuns până la noi, cei de azi, Doina lui Raţiu: „Cade frunza jos în vale / Tot Românul prinde jale, / Prinde jale şi suspin, / De la Raţ' din Seghedin."
Pentru Turda, familia Raţiu este un simbol al luptei naţionale a românilor pentru obţinerea unor drepturi prin mijloace juridice. Dr. Ioan Raţiu a fost preşedinte al Partidului Naţional Român şi principalul iniţiator al Memorandumului din 1892 dar din aceeaşi familie s-au distins prin importante acţiuni politice sau culturale, prin acte de patriotism de tot felul, şi alte personalităţi pe care la aduc în prim-plan autorii volumului menţionat.
Memorandistului dr. Ioan Raţiu (1828-1902) i s-a ridicat aici la noi în Turda o impunătoare statuie ce a fost dezvelită, într-o grandioasă şi solemnă festivitate, în ziua de 9 iunie 1930. Întreaga poveste a acestei statui; iniţiativa, proiectul, adunarea fondurilor financiare, execuţia lucrării, festivitatea dezvelirii – cu amănunte foarte interesante – este relatată de Horaţiu Groza în capitolul „Dr. Ioan Raţiu în memoria colectivă turdeană" (pag. 154-176).
Mai multe pagini sunt dedicate avocatului dr. Augustin Raţiu (1884-1970),- tatăl lui Ion (Iancu) Raţiu - personalitate marcantă şi activă în perioada Unirii din 1918 dar care a avut de suportat multe persecuţii după instaurarea regimului comunist atât pentru apartenenţa sa la PNŢ, partid ce nu s-a opus războiului împotriva URSS, cât şi pentru activitatea anticomunistă a fiului său de la Londra.
Date biografice interesante mai aflăm despre Emilia Raţiu, soţia memorandistului, (1846-1929), apoi despre alţi membri ai acestei viguroase familii de patrioţi români; Basiliu Raţiu (n. 1783), Nicolae P. Raţiu (n. 1856), Grigore Raţiu (n. 1895), Ion Augustin Nicolae Raţiu (1917-2000) omul politic de după 1989, candidat din partea PNŢ-CD la funcţia de preşedinte al Românite în 1992, cunoscut, pentru eleganţa sa, şi sub denumirea de Papion.
Ne spune Valentin Vişinescu că Ion Raţiu a ţinut cu rigurozitate un jurnal intitulat „Note zilnice" adunate în volume, din care cel din „ianuarie-decembrie 1993" poartă denumirea, cu ironie şi tâlc, „Tirania majorităţii" cu trimitere la frământările din interiorul PNŢ-CD unde avea mulţi neprieteni, ce râvneau şi ei la funcţii înalte. Tot din această sursă aflăm multe alte lucruri interesante despre viaţa politică din România acelor ani precum şi despre „popularitatea de care se bucura distinsul om politic în ţară şi în străinătate [...] rolul lui pentru integrarea noastră în NATO."
Tot din această carte (pag. 121) mai aflăm, aşa ca fapt divers, că „Pe data de 16 septembrie 1940, prin Decret Regal, România este declarată Stat Naţional Legionar. În perioada cuprinsă între septembrie 1940 şi ianuarie 1941, sediul Mişcării Legionare din Turda a fost stabilit în Casa Culturală" adică în actualul Muzeu de Istorie, iar prin 1950 dr. Augustin Raţiu locuia la nr.1 în Piaţa... Iosif Vissarionovici Stalin din Turda.
Cu toate că documentul reprodus foto pe pag. 179 „Memorandul Românilor din Transilvania şi Ungaria" după originalul de la Muzeul Bruckental din Sibiu exprimă forma originală a termenului, în prezent se foloseşte forma „memorandum", nu „memorand" aşa cum îl recomandă atât DEX-ul cât şi „Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române", (DOOM-ul) iar formele de pe copertă, „Procesul Memorandului" şi „Familia Raţiu înainte şi după Memorand" par o abatere de la normele limbii literare; incomodează pe cititorul de azi; e recomandabilă varianta actuală, literară. E doar un punct de vedere.
Cei doi autori, Valentin Vişinescu şi Horaţiu Groza, prezintă o bogată listă bibliografică dar cele mai multe amănunte despre familia Raţiu, se pare că sunt incluse în manuscrisul lui Câmpeanu Mezei Ioan, „Monografia familiei Raţiu de Nagylak-Noşlac şi a familiilor înrudite cu ea".
Patricia Puşcaş de la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca a asigurat volumului o prezentare grafică de mare atracţie plasând pe coperta I statuia memorandistului dr. Ioan Raţiu din faţa Primăriei Turda iar pe coperta IV Monumentul Memorandiştilor din Cluj-Napoca din al cărui clopot răsună fără încetare chemarea libertăţii noastre.
Autorii preconizează să-şi lanseze cartea în perioada 29-31 august cu prilejul Zilelor municipiului Turda.

Ioan Bembea