Zeci de tineri din Turda s-au adunat luni, 2 noiembrie, în faţa Catedralei Ortodoxe pentru a aduce un ultim omagiu semenilor lor care şi-au găsit sfârşitul în clubul bucureştean Colectiv şi pentru a spune o rugăciune pentru cei care se află în suferinţă.
Întâlnirea din faţa catedralei Ortodoxe din Turda a fost doar punctul de plecare într-un marş al tăcerii, eveniment organizat de către Societatea Culturală "Rei Culturae Fautores" din Turda, eveniment organizat aşadar de cetăţeni ai municipiului din proprie iniţiativă şi nu de către administraţia locală sau care să poarte amprenta administraţiei locale.
Candele şi flori apăreau una după alta pe treptele catedralei aduse, rând pe rând, de către tinerii - dar şi adulţii - care soseau la momentul comemorativ.
Cei prezenţi s-au putut bucura şi de câteva cuvinte adresate lor de către părintele Grigorie Marchiş chiar pe treptele catedralei. Atrăgându-le atenţia tinerilor că printre cei care şi-au pierdut viaţa sau sunt acum grav răniţi puteau fi prieteni şi rudenii ale noastre, părintele Marchiş spunea: "Lecţia pe care trebuie să o învăţăm cu toţii dincolo de cele organizatorice, de alte jocuri de culise care se speculează în mass media este aceea că trebuie să ne preţuim viaţa şi tinereţea".
Fiind printre puţinii preoţi care au vorbit public în legătură cu tragedia de la sfârşitul săptămânii trecute din Bucureşti, părintele turdean a avut un fragment de discurs oarecum previzibil şi în ton cu anumite informaţii apărute în presă în aceste zile referitor la poziţia mai ult sau mai puţin oficială a Bisericii faţă de nefericitul eveniment.
Fragmentul de discurs la care ne refeream suna cam aşa: "dacă eu mă întâlnesc cu ceilalţi colegi ai mei, să nu transform întâlnirea aceasta într-un prilej de revoltă, într-un prilej în care se afirmă cultura morţii. Noi toţi suntem creştini. Şi cei de acolo erau creştini în marea lor majoritate. Cultura creştină era o cultură a vieţii, a învierii, ori acolo se afirma mai mult moartea, sfârşitul, întoarcerea, răsturnarea valorilor. Să nu înţelegeţi că îi acuz pe cei care au promovat acel album, departe de mine gândul acesta... Ne doare şi pe noi şi nu o afirmăm doar aşa, ca să sune bine, ca să fim şi noi în consens cu toată lumea, dar ne doare, pentru că acolo au murit creştini. Şi vedeţi ce-au zis după ce a scăpat, unul a zis că pentru prima oară după trei ani de zile s-a rugat lui Dumnezeu".
Explicându-le tinerilor că adunarea lor - în durere dar ca simţământ de iubire faţă de victime - este cel mai frumos gest pe care-l puteau face pentru că "iubirea nu poate fi oprită, o simt cei ce s-au sfârşit acolo în chip năpraznic şi cei care se află pe paturile spitalelor", părintele Marchiş i-a invitat pe tineri să se roage atât pentru cei plecaţi cât şi pentru cei aflaţi în suferinţă.
Spunând o rugăciune şi oferindu-le şi tinerilor cărticele cu rugăciuni pentru cei adormiţi, preotul turdean spunea despre cei plecaţi dintre noi: "Ei rămân fiinţe personale, nu s-au sfârşit, nu s-au terminat cu totul, rămân în amintirea noastră cu numele pe care le-au avut fiecare de aceea şi biserica se roagă pentru ei pe nume. Dumnezeu să primească jertfa lor, că sunt care au murit încercând să-i salveze pe alţii şi asta e cea mai mare dragoste. «Nu este dragoste mai mare decât asta, ca cineva să îşi pună viaţa pentru prietenul său» a zis Mântuitorul" părintele Marchiş încheind prin a se adresa direct tinerilor: "Vouă să vă răsplătească Dumnezeu pentru acest gest pe care l-aţi făcut acum fiind alături de ei în duh".
Ulterior cei prezenţi la momentul comemorativ au intrat în Catedrala Ortodoxă pentru a spune o rugăciune, după care au pornit în marşul lor prin centrul oraşului.
