Trebuie să fim conștienți de faptul că APA este un bun al tuturor!
Pentru că este folosită în multe scopuri – casnice, agricole sau industriale – apa este o resursă din ce în ce mai rară. De aceea este de datoria companiilor de apă să o gestioneze rațional și să o păstreze pentru generațiile viitoare.
Într-o primă aproximație se admite că apa pură este formată din molecule de oxid de hidrogen, H2O, dar apa în stare pură nu este propice vieții și nici nu se găsește în natură. Apa în natură conține numeroase substanțe minerale și organice dizolvate sau în suspensie.
Astfel, calitatea apei se determină in funcție de caracteristicile organoleptice, fizice, chimice, biologice și bacteriologice.
Caracteristici organoleptice
Mirosul
Se datorează substanțelor organice în descompunere, substanțelor volatile provenite din poluări sau microorganismelor vii (alge, protozoare, etc), precum și prezenței unor substanțe chimice provenite din ape uzate industriale (fenoli, crezoli, etc).
Gustul
Se datorează diferitelor tipuri de substanțe dizolvate care se găsesc în cantități mai mari în apă: sărat (clorură de sodiu sau sulfat de sodiu), amar (sulfat de magneziu sau clorură de magneziu), dulceag (sulfat de calciu), acidulat (bioxid de carbon), acru (bicromat sau clorură de fier).
Caracteristici fizice
Turbiditatea
Depinde de materiile din apă aflate în diferite stări de dispersie și de natura lor.
Turbiditatea se măsoară prin comparație cu o emulsie etalon în scara silicei: 1 mg silice fin divizată la 1 l apă distilată reprezintă un grad de turbiditate (GT).
Culoarea
Se datorează prezenței în apă a unor substanțe dizolvate (oxizi ferici, compuși de mangan, clorofilă din frunze, acizi humici, etc.) și se determină prin comparații cu soluții etalon de clorură de platină și potasiu sau clorură de cobalt; fiecare grad de culoare (GC) corespunde la 1 mg/l platină.
Temperatura
Variază în funcție de proveniența apei (subterană sau de suprafață) și de anotimp.
Apa subterană la adâncimi până la 50 m sub nivelul terenului are temperatura cuprinsă între 10 și 13°C; de la această adâncime în jos temperatura crește cu câte 1°C pentru fiecare 33 - 35 m.
Temperatura apelor de suprafață în România variază între 0 și 27°C.
Conductivitatea electrică
Este proprietatea apei de a permite trecerea curentului electric. De obicei se măsoară rezistivitatea electrică, care este inversul conductivității. Rezistivitatea apei este o funcție inversă față de concentrația de substanțe dizolvate în apă și se măsoară în Ωcm (ohm×cm).
O variație bruscă a rezistivității poate indica apariția unei surse de infecție.
Radioactivitatea
Este proprietatea apei de a emite radiații permanente α, β sau γ.
Concentrațiile admisibile se exprimă în mc/mm (microcurie pe milimetru), 1C = 1 Curie reprezintă 3,71 × 10¹º atomi de radiu dezintregați pe secundă, care corespunde la 1 g radiu.
Caracteristici chimice
Reziduul fix
Reprezintă totalitatea substanțelor solide minerale și organice aflate în apă și se obține prin încălzirea apei la 105°C, când se realizează evaporarea completă. Se exprimă în miligrame pe litru.
Reacția apei
Poate fi acidă, (pH < 7), neutră (pH = 7) sau alcalină (pH > 7), în funcție de conținutul de săruri dizolvate în apă. Se exprimă prin indicele pH, care este logaritmul concentrației ionilor de hidrogen in apă.
Duritatea apei
Se datorează sărurilor de calciu și de magneziu aflate în soluție. Aceste săruri pot fi sub forma de carbonați, de cloruri, de sulfați, de azotați, de fosfați sau de silicați.
Un grad de duritate este echivalent cu 10 mg de CaO, sau 1,142 mg de MgO conținute într-un litru de apă.
Duritatea temporară reprezintă conținutul de ioni de calciu si magneziu sub formă de bicarbonați.
Duritatea permanentă reprezintă conținutul de ioni de calciu și magneziu sub formă de săruri și anume: sulfați, cloruri, nitrați etc, este determinată de celelalte săruri de calciu și de magneziu (sulfați, cloruri, etc.) și nu precipită prin fierbere.
Duritatea totală este suma durităților temporară și permanentă.
Substanțele organice
Provin din resturi de plante și animale. Ele pot fi oxidate complet și se exprimă în miligrame pe litru de permanganat de potasiu necesar pentru oxidarea lor.
Fierul
Se găsește în special în apele subterane, sub formă de diferiți compuși, mai frecvent bicarbonat feros. În contact cu aerul, compușii feroși devin ferici, punându-se în evidență hidroxidul feric. Apa care conține fier în cantități mari este opalescentă, cu gust acru, astringent, pătează rufele, nu poate fi întrebuințată în industria hârtiei, a celulozei, la vopsitorii, coloranți, etc.
Manganul
Însoțește, de obicei, fierul în apele subterane. Depozitul produs de compușii manganului are o culoare brună.
Calciul
Se găsește în apă sub forma de bicarbonați, sulfați și cloruri. El nu afecteaza sănătatea dar prin duritatea crescută poate afecta conductele, spălatul sau poate afecta gustul alimentelor.
Magneziul
Ca și calciul, determină duritatea apei.
Amoniacul (NH3)
Pune, de obicei, în evidență contaminarea apelor potabile cu apă provenită din rețeaua de canalizare, de la closete, etc. Amoniacul poate fi și de natură minerală, provenind de la minereuri.
Prezența în cantități mari a clorurilor dau apei un gust neplăcut, caracteristic (sărat, amar). Clorurile pot fi și de natură organică (urina conține cantități importante de cloruri).
Cuprul, plumbul și zincul
Pot fi întâlniți sub forma de oxizi și indică corodări ale conductelor. În apele de suprafață pot fi întâlniți în aval de deversări de ape uzate provenind de la industrii extractive și prelucrătoare. Compușii lor sunt foarte otrăvitori.
Dioxidul de carbon (CO2)
În apă poate fi liber (gaz), semilegat (bicarbonați) sau legat (carbonați).
Prezența dioxidului de carbon liber în cantități mari în apă dă acesteia caracter agresiv față de oțel, mortar și betoane.
Hidrogenul sulfurat(H2S)
Poate fi de natură organică, ca un produs de descompunere, sau minerală, ca un produs dizolvat în straturile adânci.
Indicatorii bacteriologici
Acești indicatori prezintă o importanță deosebită pentru apa potabilă deoarece identificarea bacteriilor obișnuite sau patogene aduce informații asupra necesarului de tratare (dezinfecție) cât și asupra potențialului epidemiologic al surselor de apă. Cei mai importanți indicatori se referă la: numărul total de bacterii care se dezvoltă la 37ºC, numărul de bacterii coliforme, E.coli, enterococi.
Din punct de vedere al controlului calitătii apei, bacteriile prezente în apă se pot clasifica în bacterii obișnuite și bacterii patogene. Bacteriile obișnuite, deși sunt inofensive față de organismul uman, trebuie limitate ca număr în apa potabilă. Bacteriile patogene, aflate la originea declanșării bolilor hidrice, trebuie înlaturate complet din apa tratată pentru potabilizare.
Aceste analize și cercetări au rolul de a determina calitatea apei distribuite consumatorilor. Putem spune că apa distribuită de CAA clienților este o apă bună. Investițiile făcute în reabilitarea rețelelor de apă sunt benefice menținerii calității apei potabile.
În cadrul Compartimentului de analize fizico-chimice sunt efectuate următoarele analize: pH, conductivitate, turbiditate, amoniac, nitriți , nitrați, clor, indice de permanganat, cloruri, duritate, sulfați, sulfuri, fier, mangan, etc.
În cadrul Compartimentului de analize microbiologice sunt efectuate următoarele analize: nr. de germeni la 22°C și 37°C, E. coli, bacterii coliforme, enterococi.
Analizele fizico-chimice și microbiologice efectuate în cadrul laboratorului propriu sunt dublate și completate de analizele efectuate de către DSP Cluj în cadrul monitorizării de audit.
