Sala societăţii Tour D'Art din Turda a găzduit vineri, 5 februarie, premiera spectacolului "Patru femei la lift", piesă scrisă de Virgil Deceanu.
În calitate de reprezentant al societatăţii culturale Toua D'Art - şi, de această dată, inclusiv în calitate de producător executiv al spectacolului - Robert Cojan a mărturisit că de ceva vreme societatea pe care o reprezintă împreună cu soţia Sonia Cojan şi-a manifestat intenţia de a pune în practică dezvoltarea unei companii de teatru, lucru care a prins cheag şi această idee poartă acum numele de Compania de Teatru Tour D'Art.
Spectacolul propus de Cornel Deceanu şi regizat de Ovidiu Cosac a adus în faţa publicului prezent "actori" pentru care jocul pe scenă nu era neapărat cea mai comună activitate, excepţie făcând aici un nume consacrat al scenei turdene, actriţa Nina Antonov.
Alături de aceasta s-au pregătit să încânte publicul - într-o scenografie asigurată de Clara Labancz - Sonia Cojan, Mihaela Ianoşi, Irina Popa şi Ionuţ Ianoşi.
Autorul piesei a propus spre delectarea publicului interacţiunea între câteva tipologii de personaje aproape universal valabile, dar mai degrabă comune ale zilei de de astăzi: doamna deputat (Mihaela Ianoşi), Doamna senator (Sonia Cojan), vecina activă (Nina Antonov), beţivul blocului şi, totodată, soţul vecinei (Ionuţ Ianoşi) şi femeia uşoară (Irina Popa), fără a uita de vecina băgăreaţă (Ana Cosac) care îşi căuta soţul, prezentă mai degrabă ca voce care intervenea în diverse momente cheie, decât ca persoană.
Pornind de la umorul dat încă de la început de felul în care soţiile de parlamentari îşi împrumutau din imaginea soţilor prin a se autointitula "doamna deputat" şi "doamna senator", Virgil Deceanu poartă publicul spectator prin diverse situaţii prezentate de poveştile de viaţă ale celor patru femei care se întâlniseră la liftul despre care ele ştiau că nu funcţionează, motiv pentru care erau revoltate inclusiv pe administraţia imobilului.
Insistând pe imaginea unor întreţinute, soţia senatorului, soţia deputatului şi mai uşoara vecină tinerică veneau în contrast cu vecina activă al cărei conflict principal era cu soţul beţiv, dar un conflict pecare îl gestiona nu atât prin puterea obişnuinţei cât prin metode de adaptare la fiecare situaţie în care era pusă.
Nu am insista neapărat pe faptul că imaginea de întreţinute care nu făceau nimic era completată inclusiv de faptul că toate cele trei locuiau la parterul imobilului spre deosebire de vecina activă care locuia la etaj, dar se pare că tocmai vivacitatea celei din urmă le antrenează pe celelalte trei în toată situaţia.
Plictisite dar şi contrariate de faptul că liftul - ştiau ele - nu mergea, cele patru se întind la poveşti şi fiecare îşi expune momente din viaţă, în general relaţionate la bărbaţii din viaţa lor, cu preponderenţă la soţi.
Contrar aparenţelor, soţiile de demnitari erau fericite că soţii sunt la muncă în capitală şi nu le deranjează prea des, în timp ce femeia uşoară şi tinerică îşi trăia viaţa şi tinereţea într-un mod cuantificat de vecine prin numărul de bărbaţi care treceau prin patul fâşneţei zi de zi, lucru pe care e nu că nu-l nega, dar de care era chiar mândră.
Tema conflictului între generaţii este uşor atinsă şi prin faptul că, totuşi, în antiteză cu "senatoarea" şi "deputata" - care păreau sătule de viaţa de cuplu - tinerica îşi dorea o viaţă de cuplu stabilă. Probabil aşa se explică şi rostul "probelor" pe care le făcea noapte de noapte cu diverşi...
Liantul, însă, a fost tot vecina activă care, în lipsa unui bărbat care conta din ce în ce mai puţin, era nevoită să le facă pe toate. Aşa se face că atmosfera a fost cumva "ajustată" cu o sticlă de tărie care a dezlegat limbile doamnelor spre istorisiri care mai de care mai picante şi mai pline de "învăţăminte" în special adresate tinerei pe care celelalte trei o vedeau ca fiind la începutul vieţii.
Când, într-un final, şi-au dat seama că liftul funcţionează de fapt, cu un element de tensiune înlăturat, aşadar, determinarea libertăţii de exprimare părea să fie mult mai amplă.
Dar când se aşteptau mai puţin, fiecare din cele trei - "senatoarea", "deputata" şi uşuratica - au intrat în contact cu un alt element care venea ca un fel de a doua intrigă a subiectului în sine: un "mort" pe care, pe rând, cele trei l-au găsit, în casele lor.
Detensionarea a venit tot de la vecina activă care, verificând despre ce e vorba, a realizat că, de fapt, "mortul" era soţul său, mort de beat, care trecuse, pe rând, prin toate cele trei apartamente de la parter în care intrase prin balcoane în încercarea de-a nimeri intrarea în imobil.
Când misterul a fost elucidat, toată lumea era fericită şi - oare cum de? - ultimii care au urcat în lift (deşi ea locuia la parter) au fost tinerica şi beţivul, fiecare cu intenţionalităţile proprii privind ajungerea la etajrele superioare.
Piesa care a beneficiat şi de implicarea Anei Cosac (sufleur), Monicăi Dragoste (hair stylist) şi a Simonei Spălnăcan (make-up) a reuşit să smulgă aplauzele publicului, deşi în multe părţi ale ei replicile puteau fi lesne confundate cu bancurile şi glumele cu care cel puţin cei care frecventează mediul online sunt deja familiarizaţi.
