Reunită sub genericul sugestiv „Markó și continuatorii săi. Peisajul idealizat în pictura maghiară din secolul al XIX-lea”, expoziția oferă o imagine cuprinzătoare și sugestivă asupra producției peisagistice mature a lui Markó Károly – din perspectiva peisajului idealizat -, reliefând cu claritate dominanta personalității sale artistice, pe fundalul unei încadrări atente și nuanțate în contextul epocii, care permite sublinierea rolului important ocupat de acest artist în istoria picturii maghiare. 

Alături de operele lui Markó Károly, figurează în expunere și o serie semnificativă de lucrări ce poartă semnătura unora dintre cei mai apropiați discipoli ai maestrului, care s-au format în spiritul creației sale artistice și, nu în ultimul rând, au aderat la viziunea sa. Prezența lor în expoziție contribuie, totodată, și la conturarea prețioasei laturi pedagogice pe care a îmbrăcat-o activitatea desfășurată de Markó Károly în perioada șederii sale îndelungate la Florența, anii respectivi fiind martorii plăsmuirii creatoare a unora dintre cele mai remarcabile expresii ale demersului său artistic, în directă conexiune cu ipostaza predilect exersată, și anume cea de pictor-peisagist. 

Selecţia lucrărilor prinse în trama circuitului expozițional a fost realizată de Hessky Orsolya, curatorul expoziției dedicate lui Markó Károly în 2011 la Budapesta, cea mai mare parte a materialului provenind din colecţia privată „Kovács Gábor”, cu adăugarea a trei piese din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca, alături de picturi şi lucrări de artă grafică de la Galeria Naţională Maghiară.

Vernisajul expoziției va avea loc vineri, 12 august 2016, cu începere de la orele 18:00,  la sediul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy, P-ța Uniri nr. 30). 

Curatorii expoziţiei: 
Fertőszögi Péter, istoric de artă 
Fundația Artistică „Kovács Gábor” - Budapesta
Hessky Orsolya, istoric de artă 
Galeria Națională Maghiară 

Coordonator:
Szücs Gyorgy, director adjunct 
Galeria Națională Maghiară - Budapesta

Comisar de expoziţie: 
Alexandra Sârbu, istoric de artă 
Muzeul de Artă Cluj-Napoca 

Despre biografia și activitatea artistică a lui Markó Károly

Creaţia artistică a lui Markó Károly Senior (1793-1860) a fost modelată de curentele clasicism şi romantism: concepţia sa plastică a fost marcată atât de îmbrăţişarea idealurilor Antichităţii, cât şi de dorinţa de a explora viaţa sufletească a artistului. De asemenea, lucrările sale vădesc influenţa unor mişcări artistice anterioare, aşa cum o demonstrează, de exemplu, apropierea vizibilă de peisajele eroice ale francezului Claude Lorrain. Ceea ce a pictat erau, în aparenţă, compoziţii academice care au urmat tradiţiile, în timp ce schiţele şi studiile sale relevă toate acele noi eforturi care amprentaseră cele mai recente evoluţii înregistrate în pictura peisagistică, care, la acea vreme, începea să se precizeze ca un gen artistic în sine. Se crede că, la fel ca şi contemporanii săi, a executat la faţa locului lucrările pe suport de hârtie, direct în faţa motivului reprezentat, şi a continuat să lucreze întreaga compoziţie în interiorul atelierului.    

Şi-a început cariera la Cluj şi Pesta, unde a urmat studii pentru a deveni inginer, întrucât în vremea aceea nu exista în ţară o formă de pregătire artistică instituţionalizată. În anul 1822, şi-a continuat instrucţia la Academia din Viena şi în acest loc a înflorit în el dorinţa de a călători în Italia. A ajuns la Roma în 1832. A primit numeroase comenzi de-a lungul anilor, mai ales din partea aristocraţilor şi a monarhilor, precumpănitor pentru scene biblice şi mitologice, deşi îşi descoperea tot mai mult propria „voce” artistică în reprezentarea peisajului. A fost, totodată, pasionat şi de scenele de gen inspirate din viaţa oamenilor simpli.   

A lucrat la Pisa, apoi la Florenţa, pentru o lungă perioadă de timp, şi a trimis picturi la expoziţiile Societăţii Artistice din Pesta. În 1848 s-a mutat la Villa l’Appeggi de lângă Florenţa. Din rândul discipolilor săi au făcut parte şi italieni, precum şi proprii copii, Károly cel Tânăr, András, Ferenc şi Katalin. A fost, de asemenea, o gazdă primitoare pentru maghiari, printre care s-au numărat şi Kovács Mihály, Molnár József şi Ligeti Antal; acesta din urmă a continuat să fie – alături de Telepy Károly – cel mai fidel moştenitor al concepţiei sale artistice asupra peisajului. 

Peisajele în baiţ de nucă executate în anii 1850 s-au distanţat complet de viziunea originală, prin liniile lor învolburate, trasate spontan; ele nu sunt însă schiţe, ci lucrările încrezătoare, mature ale unui artist care înregistra rapid impresiile generate de priveliştea naturală, într-o manieră aproape rutinieră. Ca semn al unei tulburătoare zbateri interioare, metoda de articulare compoziţională a picturilor sale de mari dimensiuni urma regulile academice, într-o formă ce aducea mai mult cu precizia unui inginer. 

A vizitat Ungaria în 1853, unde a fost întâmpinat de artişti şi critici entuziaşti. Picturile realizate în ţara sa natală se numără printre cele mai frumoase reprezentări ale marii puste maghiare. După moartea sa, în 1872, i-a fost acordată o onoare deosebită, când unul dintre autoportretele sale, o donaţie a fiului său, Markó Károly cel Tânăr, a devenit parte integrantă a galeriei de portrete din cadrul prestigioaselor Galerii Uffizi de la Florenţa. Lucrările sale pot fi regăsite, printre alte locaţii, în colecţiile publice din Viena, Bratislava, Kosice, Barcelona, Copenhaga şi Ciudad de México. 

Despre Fundația Artistică „Kovács Gábor” - Budapesta

Fundația Artistică „Kovács Gábor” a depus în ultimii ani un efort considerabil în direcția dezvoltării unei rețele extinse și sustenabile de contacte profesionale fructuoase cu muzee și galerii de artă din străinătate. Consolidarea acestor relații parteneriale externe în sfera cultural-artistică nu este doar o miză voluntară a fundației, ci ea beneficiază și de un sprijin generos din partea Guvernului Ungariei. Scopul principal al fundației vizează popularizarea pe scară largă a celor mai relevanți exponenți ai artei plastice maghiare, atât în spațiul geografic vest european, cât și în țările vecine Ungariei. În acest context, expoziția deschisă la Muzeul de Artă Cluj-Napoca pune bazele unei viitoare colaborări, a cărei intenționalitate declarată este tocmai aceea de a disemina și promova producția artistică de mare prestigiu și reprezentativitate pentru ambele state europene: România și Ungaria. Totodată, evenimentul reprezintă un exemplu de bună colaborare între instituții diverse ca statut, în contextul prezervării și promovării artei europene.