România este pe ultimul loc în Europa la capitolul încrederii în profesori, indică un studiu realizat de mai multe organizaţii non-guvernamentale cu preocupări în domeniul educaţiei. Pornind de la această ipoteză, bazată pe evaluarea respectului copiilor faţă de dascăli, aş dori să exprim câteva consideraţii, şi în calitate de parlamentar, dar şi de mamă a unui copil de clasa a VI-a.
Personal, nu sunt de acord cu discrepanţa majoră relevată de studiul respectiv între încrederea avută de părinţi în profesori şi cea a copiilor! De asemenea, nu pot agrea nicio altă consecinţă a studiului menţionat, potrivit căreia actul de educaţie ar fi asemănător unor servicii publice oarecare, iar dascălul ar avea rolul unui banal şi neînsemnat funcţionar public!
Sunt convinsă că meseria de dascăl este una de vocaţie! Un dascăl bun, un profesionist, un om apropiat de elevi, aşa cum sunt foarte mulţi în România, sunt un sprijin şi după absolvirea liceului, fiind susţinători şi ai vieţii de adulţi a copiilor de odinioară. Un cadru didactic iubit de cei cărora le-a îndrumat paşii de-a lungul şcolii le rămâne prieten pentru totdeauna, iar copiii se pot baza pe sfaturile, pe îndemnurile şi pe nobleţea sa sufletească pentru totdeauna! Un profesor de vocaţie va rămâne pentru elevii săi acelaşi părinte, prieten, model, sfătuitor, pentru tot restul vieţii!
Sunt încredinţată că majorarea cu 20% a salariilor personalului care ocupă funcţii didactice din unităţile de învăţământ preuniversitar şi universitar de stat, intrată în vigoare din data de 1 martie a.c., conform Legii salarizării, va avea un rol esenţial în schimbarea încrederii elevilor în profesori, aşa cum s-a concluzionat în cercetarea amintită. Sunt sigură că noile venituri vor fi în măsură să îndrepte tinerii spre a deveni cadre didactice, iar decenţa salarială le va permite profesorilor să schimbe imaginea nepotrivită, consider eu, creată la adresa lor!
Deputat PSD Cluj, Cristina BURCIU
23 martie 2018
