Cazurile de agresiune, violență și chiar cruzime îndreptate împotriva copiilor, înmulțite îngrijorător în ultima perioadă, trebuie diminuate prin intervenții decise și reacții ferme din partea autorităților statului.
Actele de agresivitate asupra copiilor sunt din ce în ce mai numeroase, atât în şcoală, în comunitate, pe stradă, pe internet și, din nefericire, există foarte multe cazuri de copii supuși violenței în familie.
Abuzurile cu victime copii sunt din ce în ce mai frecvente în ultima perioadă, atât sexuale, cât și de altă natură, iar, în unele cazuri, faptele sunt comise chiar de către părinți.
Aceste abuzuri au consecinţe dramatice, producând nu doar destrămarea familiilor, cât şi instituţionalizarea copiilor abuzaţi, să nu mai vorbim de traumele insumortabile suferite de aceştia.
Aproape zilnic, în România asistăm la violarea sau agresarea sexuală a unui copil, această situație intolerabilă necesitând, indiscutabil, adoptarea unor măsuri în regim de urgență. Recent, într-o singură zi s-au înregistrat trei astfel de situații halucinante: un antrenor de înot din București a agresat sexual o fetiță de șapte ani, un profesor de matematică din Călărași a brutalizat două fetițe de 14 și 17 ani, cărora le dădea meditații, iar un ploieștean, tată a trei copii cu vârste sub zece ani, şi-a violat una dintre fete şi este acuzat că-i ataca constant pe ceilalţi doi copii şi pe mama acestora.
Consecinţele violenţei la care sunt supuși copiii sunt devastatoare, pe plan psihologic şi fizic, cauzând nu doar limitări, ci chiar apariţia unor boli. În ceea ce priveşte cauzele violenţei, ignoranţa este principalul motiv, deoarece oamenii nu conştientizează că nu trebuie să recurgă la niciun fel de agresiune asupra copiilor.
Recrudescența acestui fenomen alarmant trebuie combătută eficient, prin inițierea unor noi strategii în domeniul protecției copilului, chiar dacă legislaţia României prevede, în mod explicit, dreptul copilului de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă şi interzice aplicarea pedepselor corporale sub orice formă.
În acest sens, se impune necesitatea adoptării, în regim de urgenţă, a Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a violenţei îndreptate împotriva copiilor, prin implicarea eficientă a autorităţilor centrale şi locale, a comunităţilor locale, familiei, şi, nu în ultimul rând, a copiilor.
Toate formele de violență împotriva copiilor, mai ales cele comise de proprii părinți, lasă în urmă suferințe traumatizante, de cele mai multe ori pentru toată viața. Abuzurile sexuale îndreptate asupra celor mici sunt cele mai dureroase, victimele rămânând cu răni profunde și dureroase, nu doar fizice, ci și emoționale, care nu pot fi reparate niciodată.
Mulți copii victime ale tuturor formelor de agresiune aleg însă să păstreze tăcerea în legătură cu actele de violență la care au fost supuși, iar din această perspectivă le sunt extrem de dificil de vindecat suferințele, iar agresorii scapă nepedepsiți.
Una dintre soluțiile autorităților este Telefonul copilului – 119, unde se pot adresa toți românii care cunosc cazuri de copii supuși violenței, precum și a celor aflaţi în situaţii vulnerabile.
Pentru diminuarea acestor evenimente abominabile avem nevoie de identificarea unor metode alternative pozitive de educaţie, dar și de implicarea substanțială a cadrelor didactice și a părinților, mai ales pe segmentul de prevenție.
În concluzie, fac apel la autoritățile abilitate, societatea civilă, părinți și copii să adopte acțiuni concrete, de toleranţă zero, faţă de orice manifestare de violență îndreptată împotriva copiilor, precum şi de a identifica, sancţiona şi mai ales de a preveni orice fapte de agresiune asupra acestora.
Deputat PNL Cluj,
CRISTINA BURCIU
