Aşa cum a fost stabilit iniţial, Ziua internaţională a femeilor din mediul rural se celebrează la nivel mondial, de 26 de ani, în data de 15 octombrie, pentru a conştientiza faptul că femeile de la sate contribuie esențial la bunăstarea familiilor lor şi la dezvoltarea economiei rurale, îmbunătăţirea securităţii alimentare şi eradicarea sărăciei.
Evoluţiile societăţii globalizate au reliefat că femeile din zona rurală au mult mai multe probleme, atribuţii şi responsabilităţi. Dincolo de asigurarea productivităţii agricole, în România constatăm că nu putem vorbi la modul real despre respectarea directivelor egalităţii de gen. Femeile de la ţară au mult mai multe roluri zilnice, ele având, de obicei, două locuri de muncă permanente: atât la serviciu, cât şi acasă, unde se ocupă de problemele gospodăreşti şi familiale, contribuind la sănătatea şi bunăstarea familiilor lor, dar şi la dezvoltarea economiei rurale. Nu în ultimul rând, viaţa femeilor din mediul rural este mult mai grea decât a celor din zona urbană, diferenţele fiind substanţiale.
Femeile din mediul rural suferă, din păcate, în mod disproporţionat de sărăcie, şi se confruntă cu forme multiple de discriminare, violenţă şi nesiguranţă socială. De asemenea, femeile din sate şi comune au mari dificultăţi din punctul de vedere al lipsei apei curente şi canalizării, această situaţie fiind încă îngrijorătoare la nivel naţional, iar accesul la sănătate şi educaţie este departe de tendinţa europeană!
Consider că statul român are nevoie de un program integrat de sprijinire a femeilor din zona rurală, printr-o serie de măsuri legate de susținerea tinerelor mame, protejarea sănătăţii femeilor, asigurarea de locuri de muncă, dezvoltarea de mici afaceri, securitate financiară pentru pensionare, preţuri mai mici la produsele pentru nou-născuţi, sprijinirea copiilor din mediul rural cu părinţi plecaţi în străinătate, şi, nu în ultimul rând, pedepsirea agresorilor în cazurile de violenţă în familie.
Problematica româncelor, şi îndeosebi a celor din zona rurală, este total diferită de cea a femeilor din ţările Uniunii Europene, iar din acest punct de vedere avem nevoie de politici publice adecvate specificului românesc, astfel încât femeile să poată contribui determinant la perpetuarea şi dezvoltarea satului românesc!
Sunt convinsă că instituţiile abilitate vor dinamiza acțiunile de sprijin şi promovare pe piaţa muncii a femeilor din comunităţile rurale, o condiţie esenţială pentru dezvoltarea satului românesc, în situaţia dificilă în care ne aflăm sub aspect demografic şi al efectelor nefaste ale crizei pandemice.
Deputat PNL Cluj,
CRISTINA BURCIU
