Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană.
Marele nostru artist, ales postum membru al Academiei Române, a fost şi este în continuare recunoscut la nivel mondial ca o somitate în domeniul sculpturii, creaţiile sale fiind inestimabile.
Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj, Constantin a fost al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885) și Maria Brâncuși (1851-1919).
La moartea sa, în 1957, statul român a refuzat să primească moştenirea lăsată de Brâncuşi – atelierul său parizian –, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente, atelierul revenind statului francez.
În opera sa, Brâncuşi a exprimat viziunea ţăranului român asupra lumii înconjurătoare, renunţând la elementele secundare prezente până atunci în sculpturi, în favoarea evidenţierii esenţei lucrurilor.
Sursa principală de inspiraţie a artistului o reprezintă arta populară românească, el reuşind să îmbine simplitatea acesteia cu rafinamentul avangardei pariziene.
Personalitate marcantă în mişcarea artistică modernă, Constantin Brâncuşi a acordat o importanţă deosebită luminii şi spaţiului, acestea devenind trăsături caracteristice ale lucrărilor sale.
Începând din 2016, data de 19 februarie este marcată oficial drept „Ziua Brâncuşi”, sărbătoare naţională legală lucrătoare, ca o reparaţie morală faţă de refuzul şi umilirea sculptorului de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru.
Deputat PNL Cluj,
CRISTINA BURCIU
