Da, în afară de "a da din casă" mai sunt chiar şi alte expresii sau formulări care au cam acelaşi sens, nouă venindu-ne acum în minte doar "a se sparge în anchetă", "a se da de gol" ori chiar "a da în gât", dar numai cu anumite conotaţii şi depinde şi de gât.
Ca să precizăm, aproape de la început, Vasile Soporan este un cetăţean din Câmpia Turzii, din cartierul Şarât, care a profitat de dezbaterea pe tema eternului pasaj care să traverseze calea ferată şi s-a înfăţişat să ia cuvântul.
Era doar un cetăţean cu problemele sale, interesat de o stare, de o situaţie... Sau nu?
Aşa cum ni s-a explicat la şcoală, ne amintim (unii) că, uneori, se poate vorbi şi de o caracterizare indirectă a personajului, prin atitudinile pe care alţii le au faţă de el, prin ce spun despre el sau chiar propriile fapte ori vorbe îl pot caracteriza, indirect, pe personaj.
Considerând că şi Vasile Soporan este un personaj - şi nu unul lipsit de importanţă, la urma urmei, veţi înţelege - poate că nu ar strica să ne oprim puţin asupra spuselor sale, spuse care nu fac altceva decât să spună despre sine câte-o nespusă.
În primul rând Vasile Soporan recunoştea că "am venit aici la dumneavoastră cu gândul că se va realiza ceva fiindcă, sincer, pe domnul primar (Radu Hanga - n.r.) îl cunosc de 40 de ani şi e un om cu demnitate". Ca să vezi...
Şi ce mai spunea Vasile Soporan? Păi încerca împingerea empatiei cu degetul: "trebuie să vă gândiţi în primul rând că aţi stat pe Şarât - şi aveţi rudenii pe Şarât - că e o necesitate calea asta pietonală pe sub calea ferată". Eh, merge?
Ca să mai destindă atmosfera, Vasile Soporan s-a aşezat şi puţin off-topic (adică alăturea cu subiectul) atrăgând atenţia că "odată, asfaltarea îi de râsul râsurilor" dar şi că "o problemă, iară, e farmacia. Ne trebuie o farmacie, domnule!". Bun, dar discuţia era despre pasajul spre Şarât. Aşa, şi?
Păi tot la pasaj s-a referit, până la urmă, şi Vasile Soporan, că doar era o problemă care îl rodea. Şi nu îl rodea doar ca pe un cetăţean oarecare, ci îl rodea aşa cum numai el ştia (aveţi puţintică răbdare!).
Mai pe ocolite, Vasile Soporan din cartierul Şarât se gândea cum că ce bine ar fi ca banii ăia pentru bazin să fie folosiţi pentru pasaj. Primarul a explicat că pentru bazin nu s-au alocat bani, ci că realizarea bazinului a fost aprobată aşa, în principiu. Şi Soporan ce să facă acuma? Păi a continuat: "acuma dumneavoastră decideţi şi ştiţi, că dumneavoastră sânteţi, cum s-ar spune, părintele, şeful acestui oraş". Hopa!... Adică cum?! Adică gâdilatul a continuat: "dumneata ai perimetrul de la... de la Luna şi până în Poiana... sau până unde... la fostele sere... Dumneata eşti şeful, cu domnul vice!".
Călduţ, călduţ... Ne apropiem...
Deci despre asta era vorba: despre părintele oraşului, despre raportarea aproape ca la unsul trimis... Care va să zică Vasile Soporan nu s-a lăsat şi se apropia cu viteză de a da pe dinafară: "pentru că locuitorii ăştia sunt ai dumneavoastră şi noi v-am susţinut şi vă susţinem", încercând o tendinţă slabă de controlare a derapajului: "asta-i o lucrare care trebuie realizată...".
Cum era de aşteptat, inevitabilul s-a produs. Şi s-a produs când Vasile Soporan s-a referit la... ăsta, la studiul ăsta... de fezabilitate... "Să facem chestia asta, ca să ştim şi noi ceva, de pe Şarât...", spunea Soporan. Dar oare de ce? Era aşa grabă mare? Se pare că da! Şi tot Soporan ne şi lămureşte de ce (atenţie, că e punctul culminant deodată cu deznodământul, la promoţie!): "oamenii ştiu... mulţi sunt care - că pot să spun şi aicea - că mă înjură... că «Aşe!», că «Ai făcut propagandă aşe!», că aşe şi pe dincolo şi «Ce-ai făcut?» şi «Ce-ai realizat?» şi sânt mulţi... şi vă dau şi exemple, da' nu-i cazu'...".
Vaaaai, dar ce-avem noi aicea?! E plin de-njurături, bine că ne-am luat alicea... Adică "aşe", domnu' Soporan... Matale tocmai ce nimeriseşi între ciocan şi nicovală... Şi ca şi cum nu era suficient, în aer părea să plutească şi o strângere cu uşa din partea celor care aveau aşteptări... E bine, domnule Soporan, e bine?... Păi în cazul ăsta problema cu pasajul chiar trebuie rezolvată. Punct!
