S-a născut la Dej în 4 septembrie 1912, ca fiu al compozitorului şi pianistului Guilelm Şorban, compozitorul cântecelor: "Mai am us singur dor", "Pe lângă plopii fără soţ” (M. Eminescu), „Pe umeri pletele-i curg râu” (G.Coşbuc), care se cântau la toate spectacolele româneşti din Turda şi împrejurimi atât înainte de Marea Unire cât şi, mai ales, după acest eveniment.
Ca istoric şi literat am am citit şi am scris despre acest intelectual rasat care avea orientări politice de stânga şi pe care l-am admirat în conştiinţa mea ca pe un distins luptător al sionismului, pentru apărarea evreilor şi mai ales pentru a-i proteja, în varii acţiuni, să se poată refugia la început din fostele state europene intrate în stăpânirea Germaniei hitleriste şi apoi din Ardealul de Nord, intrat sub stăpânirea maghiară, după Diktatul de la Viena.
Setea de cunoaştere m-a determinat să caut şi să găsesc date despre acţiunile sale temerare apărute în presa timpului şi mai ales cele ce se raportau la prezenţele şi legăturile sale cu oamenii simpli din Turda şi împrejurimi, într-o mişcare de tranzit a evreilor şi românilor din Ardealul de Nord, sub protecţia unor personalităţi notorii din oraşul Turda, care s-au înregimentat în acest plan destul de riscant, dar realizat în deataliu pentru trecerea frauduloasă a frontierei vremelnice de pe Feleac.
De bun augur mi-au fost şi lecturile din ziarul „Tribuna Ardealului” ce apărea în Cluj. Prin cele două filiere de tranzit, prin culoarele Mănăştur şi Aiton, au trecut frontiera mii de evrei sau români, scăpaţi din lagărele de exterminare. Turda a devenit orsşul unde umanismul a triumfat mai ales după 1 mai 1944, când Raoul Şorban îşi are domiciliul în acest oraş de frontieră. Înţelegerea secretă cu prefectura Turda, primăria municipiului, spitalul municipal, armata din Turda şi cu ajutorul unor evrei din Turda – salvarea prin forţele puterii, care îi conduceau la transportul acestor refugiaţi, cu pază către capitală, de unde o parte se îndreptau către Palestina iar o parte rămâneau în România, unde aplicarea legilor era mai permisibilă, să-şi găsească un loc în societatea românească.
Un grup de tineri din Turda, cunoscându-i din presă dau din cărţile publicate activitatea de salvator al miilor de evrei prin cele două culoare de la Turda s-au convins că este îndrituit să fie răsplătit cu titlul de „Cetăţean de onoare” al municipiului Turda, pentru acţiunea umanitară, pentru curajul său şi pentru întreaga activitate de jurnalist şi artist plastic, mai ales după ce Israelul l-a onorat cu titluri onorifice de mare însemnătate mondială „Cetăţean de onoare al statului Israel” şi „Drept între popoare” apreciat pentru tot ce a realizat privind cunoaşterea adevărului la cele două muzee ale holocaustului din Israel şi New York.
Odată cu hotărârea tinerilor: preot Dorin Sas, prof. Felicia Mohora, bibliotecara Dana Deac şi mai ales a d-lui Petru Suciu (care l-a cunoscut personal) de a propune Consiliului local şi Primăriei Turda de a i se acorda titlul de „Cetăţean de onoare al municipiului Turda”, mă conving, ca şi istoric, să fac material documentar care să prezinte întreaga activitate a profesorului Raoul Şorban, prin care să hotărască în şedinţa Consiliului acordarea acestui titlu de nobleţe binemeritat.
Mai multe scrisori primite de Petru Suciu în anul 2002 vin să completeze mulţumirea de care este onorat adresând un cuvânt primarului ec. Tudor Ştefănie şi mai multe detalii cu numele celor care l-au ajutat în această acţiune de protejare a evreilor din Europa de puterea nazistă şi repatrierea, în parte, în Ţara Sfântă.
O activitate demnă de sacrificiu a realizat-o evreul Hirsch Ariel din Turda, care a activat în ilegalitate ca şi conducător al mişcării sioniste.
La centenarul său, turdenii sunt solidari cu binele ce l-a făcut în perioada celui de al doilea război mondial pentru refugiaţii de Ardealul de Nord, în condiţiile grele când, în România, armata germană domina regimul totalitar al statului român, dar şi acestea cochetau cu mişcarea mondială sionistă şi cu Societatea Crucea Roşie Internaţională pentru a salva pe cei hăituiţi de nazism.
Pentru a nu uita evenimentul istoric d-l Petru Suciu a realizat mai multe cărţi poştale care privesc epopee românească de a salva oamenii disperaţi urmăriţi ca animalele şi pedepsiţi cu cele mai crunte mijloace de exterminare.
Donul Petru Suciu, distins colecţionar de ilustrate vechi şi mărci poştale, a realizat o expoziţiem filatelică cu următorul măgulitor omagiu: Turda, oraş al speranţei şi al libertăţii, îngemănând portretul omului de cultură, dr. Raoul Şorban, dar şi personalităţi turdene care i-au fost de mare ajutor în marea acţiune de salvare prin vama Turzii.
Şi în Turda s-au aplicat măsuri de segregare faţă de evrei dar oficialităţile nu le-au respectat. O găselniţă a prefectului Alexandru Vâlcu a fost aceea de a-i folosi pe meseriaşii evrei la ridicarea troiţei de pe Feleac, intitulată „Crucea Mântuirii Neamului” de unde se vedea Clujul îngenuncheat dar luminile în roşu, galben şi albastru le dădea speranţa de dezrobire. (Păstrez statele de plată cu care erau plătiţi zilierii, cu numele lor şi sumele pentru efectuarea unor munci pentru nevoile României). Această cruce este şi biruinţa libertăţii pentru cei care au avut de suferit în Ardealul de Nord.
Centenarul lui Raoul Şorban este respectul pentru triumful păcii şi liniştii între popoare, este supremaţia binelui în lume.
Întreaga gratitudine distinsului profesor Constantin Mustaţă, care a pregătit un volum omagial, şi doamnei Şorban, care ne activează memoria cu date noi despre fecundul intelectual Raul Şorban.
