Colectarea selectivă este, aşa, un fel de vis frumos, născut din gunoi, aproape ca florile de mucigai. Dacă până acum mulţi erau tentaţi să creadă că deşeurile sunt de vină şi dorinţa lor nemărginită de-a se înghesui unele-n altele indiferent de tipul lor, iată că timpul schimbării a sosit. Cel puţin la nivel de intenţie.

Preocupat îndeosebi de lemne şi rădăcini, sculptorul turdean Iosif Stegaru s-a transformat el însuşi într-un axis mundi: s-a ridicat dintre lemne şi, cu un gest măiestru, şi-a înmuiat dalta-n cerneală şi s-a apucat de ciobit la cuvinte. Strădania, chiar dacă nu se voia a fi o glumă, viza umorul, sculptorul turdean încercându-şi unealta în zona epigramelor.

Cei care îl cunosc personal pe graficianul şi pictorul turdean Gavril Nechifor ar putea fi tentaţi să spună că, cel puţin la nivel discursiv, artistul plastic nu prea are toate ţiglele pe casă. Mare greşeală! Sincer, n-am fost să-i vedem nici casa nici ţiglele, dar ceea ce putem spune cu siguranţă este că, pe lângă simţul artistic, Gavril Nechifor are şi un simţ al umorului ceva mai fin, care ar putea fi situat de unii undeva la graniţa dintre ridicol şi egocentrism. Din nou: mare greşeală.