Ca să nu o mai dăm la întors, Turda e un oraş murdar pe alocuri. Dar cum ne zicea o reclamă că murdărirea este bună, la Turda murdărirea, acolo unde ea există, are farmecul ei.
Şi tocmai pentru a nu ne depărta prea tare de sacul menajer, farmecul mizeriei la Turda este că aceasta este prezentă în jurul pubelelor cam cum se adună păduchii mănunchi în jurul cazanului cu şampon.
Dar iată că a apărut şi ideea sclipitoare: dacă mizeria e în jurul pubelelor şi vrei ca mizeria să dispară dintr-un anume loc, muţi pubelele de acolo, la naiba! Şi cum se ştie că dacă oamenii nu pot, natura face faţă, până la urmă, gunoaielor (indiferent la ce vă gândiţi aici), unde se pot muta mai bine pubelele decât în natură?
Astfel - ceea ce se doreşte un fel de spaţiu verde - malul Arieşului s-a trezit cu două pubele aranjate după un algoritm foarte complicat, numai de unii înţeles. Unii ar spune că e o nouă strategie - de "marketing"? - a operatorului de salubritate care, în greaua misiune de a face faţă tupeului de borfaş al celor care se încăpăţânează să arunce orice peste tot, vine în întâmpinarea cetăţenilor, punându-le pubelele sub nas, în apropierea băncilor, în speranţa că astfel se va putea, cumva, combate atitudinea sedentară - numită popular (nu ştim de ce) "potoare" - a unora dintre semenii noştri mult mai puţin obişnuiţi cu faptul de a avea bun simţ.
Totuşi, tipul acesta de colectare selectivă - e vorba, aici, de selectarea celor care ar trebui să folosească pubelele în scopul în care acestea au fost date în folosinţă - are un neajuns: într-un oraş în care s-a încetăţenit că gunoiul e mai frumos lângă pubelă, riscul e cel de care aminteam la început, adică de a muta mizeria de lângă pubelă acolo unde pui pubela.
Deh, ce să-i faci...? Aşa cum spunea cineva, este nevoie să se nască mai multe generaţii de pubele pentru ca gunoaiele să nu mai inoportuneze oamenii cu bun simţ.
