Pentru cei care, încă, nu aţi aflat, tânărul Nicolae Roş e din nou consilier local. Desigur, am glumit, nu aveaţi cum să nu aflaţi, mai ales după isprăvile deja făcute la nivelul forului deliberativ local turdean, isprăvi cărora li s-o fi dus cât de cât vestea de-a lungul şi de-a latul internetului.
Puţin agitat, puţin arogant, puţin băiat fin (dar asta chiar foarte, foarte puţin, aproape insesizabil), puţin lăudăros, puţin cu nasul pe sus şi foarte nevorbit, Nicolae Roş a reuşit, cât de cât, zicem noi, să se dedea şi la discuţii de „trei lulele, trei surcele”.
Şi una dintre surcelele astea se referea la ţinuta consilierului local, la atitudinea acestuia şi la felul în care – să-l numim aşa – demnitarul local poate fi perceput.
Mai precis, Nicolae Roş s-a referit la nişte articole din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului local (articolele 42 şi 43) prin care se interzicea accesul în sala de şedinţe a persoanelor (inclusiv a consilierilor) aflaţi în stare de ebrietate, iar în cazul în care există suspiciunea că cineva a consumat ceva ce conţinea alcool, se poate dispune testarea persoanei respective şi chiar evacuarea persoanei din sala de şedinţe. Mai mult, prin grija secretarului era necesară asigurarea mijloacelor necesare efectuării testului de alcoolemie.
Ei, ia să vedem, copii, ce credeţi că am făcut noi cu cele două articole? Aşa este, bravo: le-am băut... pardon... le-am, ăsta... hâc...”esclus”! Şi cine „le-am exclus”? Aşa este: noi, coaliţia, la propunerea... cui? Bingo din nou: la propunerea lui Nicu Roş!
Astea fiind spuse, parcă ne şi închipuim şedinţele de Consiliu local cu ospătari aşteptând cuminţi în spatele fiecărui grup politic gata să ia comanda iar preşedintele de şedinţă mai comandând câte un rând... un rând de voturi, evident, sau de abţineri, mă rog, ce este în meniu...
Aşadar mulţumim din inimă conducătorului de astfel de idei – Nicu Roş – pe care îl asigurăm de întreaga noastră consideraţie pentru plăcuta surpriză pe care ne-a făcut-o şi pentru promisiunea indirectă că, patru ani de mandat, o să ne „simtem” şi noi bine...
Aşa că hai, nea Nicule, mai dă şi matale un rând de idei de-astea năstruşnice, da’ să fie de-alea serioase, îmbuteliate, de la gheaţă, că dacă le torni în halbă îs aşa de slabe!...
Iar dacă tot ar fi să se formeze un obicei, venim şi noi cu o propunere-două: şedinţele să se ţină – aşa cum se face în orice local care se respectă – până seara târziu, până la ultimul client, iar la plecare consilierii să facă şi ei bine şi să pună scaunele pe mese că, spre dimineaţă, femeia de serviciu e aşa de obosită!
