Trebuie să recunoaştem: arta nu e pentru neiniţiaţi. Pentru artă trebuie să ai gusturi, trebuie să simţi, trebuie să te identifici, trebuie să faci pe dracu' ghem şi să te dai snob cum că "pfuoai de mine ce chestie!...".
Ei, bine, s-ar putea să nu fie cazul nostru. Şi ştiţi de ce? Pentru că noi nu mergem pe principiul snoblesse oblige. Asta e...
De exemplu, la vernisajul expoziţiei artistului Mircea Viorel care a avut loc la Câmpia Turzii pe 12 decembrie de la orele 17.00 am văzut chestia de mai sus. Pentru unii era o aglomerare de lemne. Pentru alţii era o operă de artă. Pentru noi era o chestie, că altfel cum p**a mea să-i zicem (**=an)?...
În fine, cum chestia era expusă, ea se numea, inevitabil, exponat. Iar un exponat într-o expoziţie nu are cum să fie neexplicat. Aşa că ni s-a explicat - de către unii mult mai culţi în cap decât noi - cum că chestia (tuşa de cacofonie îşi are rolul ei) este o vrăjitoare. Noi am fi zis că-i o vrăjeală dar... mă rog...
Aşadar ni s-a explicat în cuvinte multe fără să ni se spună nimic cum că lemnele sunt o vrăjitoare şi cum că aia era mătura. În consecinţă am înţeles că icurile din ceea ce s-ar dori a fi cap reprezintă părul în vânt, nu? Păi şi nasul coroiat unde e? Negul de pe nas unde e? Şi dinţii lipsă unde sunt? Poftim? Adică dinţii lipsă sunt lipsă pentru că şi i-a scos şi şi i-a pus în cap, adică icurile alea? Cuuum? Ăla nu e cap?! Dar ce e? E stilizat doar? Adică e operă de artă? Aha...
Şi, apropo, vrăjitoarea de ce pare răstignită şi nu stă, frumos, cu mâinile pe volan? De ce nu-şi conduce mătura responsabil, vrea să facă vreun accident, ceva? Şi cu cracii ăia desfăcuţi larg ce-i? E din motive de călare? Aaaa.... tot operă de artă e? Am înţeles....
Deci e clar: suntem proşti ca noaptea şi nu înţelegem arta. Suntem simplişti şi rudimentari, aşa? Nu ştim ce-a vrut să spună autorul, cum ne întreba la şcoală... Oare o fi pentru că nu avem simţ artistic sau, pur şi simplu, pentru că nu suntem chiar aşa de proşti cum ne lăudăm?
Hai, că până la urmă am înţeles că chestia (iar cacofonie? ce lipsă de originalitate...) e o vrăjitoare călare pe o mătură ce se ridică falnic falic întru ostentaţia supremă... Dar să mai şi aduci în jurul chestiei o mână de copii inocenţi care să colinde nevinovat, asta parcă e prea... artistic pentru gusturile noastre.
Avem mai jos câteva fotografii. Din orice unghi am fotografiat, mătura tot erectilă ieşea din grupul de copii iar chestia (vrăjitoarea, adică) tot cu braţele deschise era de parcă voia să mi ţi-i aducă pe toţi spre stâlpul infamiei...
Da, o ştim şi p-asta: avem o imaginaţie bolnavă. Bine că au imaginaţie sănătoasă cei care au concurat ca ceea ce am fotografiat noi să se întâmple. Ba ne-au mai şi explicat cum că asta e artă, bă! Numai cum noi, iată, nu avem nimic în comun cu arta...
Aşadar pentru a nu poza în contaminaţi, vă rugăm să nu daţi like sau share la textul ăsta pentru că o să pară că sunteţi proşti şi nu înţelegeţi arta plus că lumea va dezaproba incapacitatea voastră de a fi snobi când situaţia o cere. Sau, viceversa: dacă nu vreţi să daţi dovadă că taman ce aţi ieşit de la duş unde tocmai v-aţi spălat pe creier cu esenţă de vernisaj, nimeni nu vă opreşte să demonstraţi asta, dar mai ales că snoblesse nu oblige...
