Gusturile sunt de mai multe feluri: dulce, amar, acru, sărat... Se mai spune şi că „gusturile nu se discută”. Întrebarea ar fi dacă se poate vorbi de gusturi şi în ceea ce priveşte auzul. Sau ascultatul?! Adică poţi să ai gusturi auditive în sensul în care unele sunete sunt pe gustul tău iar altele nu?
Mai la concret, Radu Stoica a vorbit la o expoziţie de icoane. „Vedem aici tot felul de icoane... clasice... mai moderne...” Hm...
Momentul cu adevărat deosebit a fost acela în care Radu Stoica, referindu-se la icoanele de pe pereţi, spunea că acestea sunt „pe toate gusturile”. Bingo! Asta mai lipsea! Adică icoana nu e acea reprezentare a sfinţilor, ci e un puzzle care poate e sau nu pe gustul cuiva? Întrebam doar...
Adică o icoană e ceva, aşa, ca nişte blugi care pot să fie sau nu pe gustul tău? Sau ca un model de gresie ori faianţă pe care ţi l-ai pune sau nu în casă?
Aproape toată viaţa am crezut că o icoană e o icoană. Punct! Cât timp irosit, se pare!... Un timp în care credeam că lucrurile sunt extrem de simple: vrei să te închini, bine... nu vrei să te închini, şi-aşa-i bine... Dar nu poţi să te închini la anumite icoane doar pentru că sunt pe gustul tău iar la altele nu ba pentru că sfântul X are mâinile prea subţiri, ba pentru că pe sfântul Y parcă îl strânge aureola, ba pentru că sfântul Z e îmbrăcat cu nişte haine care nu se mai poartă de la începutul erei noastre, sau pentru că sfinţii sunt pictaţi în contra lumină iar fundalul nu le scoate în evidenţă ochii...
Cât timp pierdut aiurea!...
{mp3}2012/04/stoicaGusturi{/mp3} BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
