Site-ul www.AgoraMedia.ro foloseşte fişiere de tip cookies pentru a opera și îmbunătăți utilizarea site-ului și funcționalitatea serviciilor oferite precum şi pentru a îmbunătăţi experienţa dvs. de navigare, ele putând include informații despre data și ora vizitei sau istoricul de navigare, în general fiind vorba de fişiere de la terţi (youtube.com, vimeo.com, trafic.ro, Google Analytics etc.). Pentru continuarea accesării site-ului www.AgoraMedia.ro, vă solicităm permisiunea de a agrea politica noastră de utilizare cookies.

20
Sat, Apr
107 New Articles

Părinţii copiilor cu sindromul Down îşi cer drepturile şi la Turda! “La inspectorat nici nu ştiau că la Turda nu este şcoală specială”

Antoaneta Vanea şi Dorina Arion

Diverse
Tools
Typography

La evenimentul de lansare al Asociaţiei de Reprezentare Civilă (ARC) din Turda a fost prezentă şi Antoaneta Vanea, cea care a înfiinţat în 2012, la Cluj-Napoca, asociaţia Aga Down Sindrom Cluj.

La momentul de faţă asociaţia este frecventată de un număr de 20 de familii în care există copii cu nevoi speciale, Antoaneta Vanea precizând că “sunt trei mame din Turda” înscrise în asociaţie.

Problema ridicată de de preşedinta Aga Down este că la nivelul municipiului Turda părinţii copiilor cu nevoi speciale nu aunde să îi ducă pe aceştia, la Turda neexistând grădiniţe sau şcoli speciale pentru copii cu un astfel de sindrom.

Copiii dacă nu sunt scoşi în lume, nu se mai pot recupera. La mine în asociaţie sunt logopezi, meloterapeuţi şi aşa mai departe” spunea Antoaneta Vanea care, comparând Turda cu Huedin, observa că Turda este deficitară din acest punct de vedere: “Eu nu văd o evoluţie a oraşului Turda din acest punct de vedere. Populaţia trebuie ajutată, este o problemă de administraţie”, preşedintele Aga Down întrebându-se retoric: “Oare câţi copii din Turda sunt închişi în casă pentru că Turda nu are o grădiniţă?”.

Prezent la întâlnire, artistul plastic Gavril Nechifor venea cu o sugestie adiacentă: la Turda este o galerie de artă unde copiii cu nevoi speciale ar putea merge în vizită să se bucure de lucrări.

Având îm vedere că anumite cifre ar arăta că la Turda sunt declaraţi un număr de aproximativ 100 de copii cu astfel de nevoi speciale, şi cu atât mai mult cu cât Turda este un oraş mai mare (decât Huedin, cu care se făcea comparaţie), asta înseamnă că ar avea fonduri pe care să le redirecţioneze în vederea sprijinirii acestor copii.

Prezentă la întâlnirea de la Turda a fost şi Nicoleta - mama unui copil cu astfel de nevoi - care a povestit cât de dificilă este viaţa la Turda a unui părinte de copil cu sindrom Down.

Nicoleta şi Dorina Arion

Copilul meu are 6 ani jumate, trebuie înscris la şcoală. Unde să-l duc? La Cluj e foarte greu şi din punct de vedere financiar şi având problemele asociate sindromului Down e foarte greu, oboseşte foarte repede având probleme la inimă” povestea Nicoleta care îşi amintea că s-a adresat chiar Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj în vederea găsirii unei soluţii pentru copilul său. “La inspectorat mi-au spus «păi duceţi-l, doamnă, la şcoală în Turda». Dar unde să-l duc?... Deci cei de la inspectorat nici măcar nu ştiau că în Turda nu este şcoală specială” îşi aminteşte Nicoleta unul dintre multele momente prin care a trecut doar pentru că are un copil cu o anumită afecţiune.

Mărturisind că a încercat inclusiv să facă naveta cu copilul - ceea ce presupuntea patru drumuri iar copilul să fie zilnic 12 ore pe drum - dar era foarte obositor pentru copil şi a renunţat.

În continuare marcată de faptul că “îi ţinem închişi în casă pentru că nu avem unde să îi ducem”, totuşi, anul trecut Nicoleta l-a contactat pe actualul primar prin intermediul reţelei de socializare facebook. “La începutul mandatului ne-a spus că se va face, apoi nu a mai răspuns”, spunea Nicoleta, amintindu-şi că, la un moment dat, unele dintre comentariile de pe reţeaua de socializare postate în legăturpă cu această problemă ridicată au fost destul de răutăcioase, destul de urâte.

Astfel, la momentul de faţă, părinţii copiilor care suferă de sindromul Down din Turda se văd legaţi de mâini şi de picioare, în imposibilitatea de a găsi modalităţi de socializare şi integrare inclusiv într-un sistem educaţional a copiilor lor, trăind mereu cu speranţa că, probabil, cineva îi va auzi şi, cândva, cineva îşi va întoarce privirea şi spre ei. Dar până atunci?

Abordarea problemei apare în înregistrarea video de la eveniment începând cu minutul 45:37.

BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS