Carnavalul sufletelor pierdute s-a desfăşurat într-o seară de vineri

Înscris în seria de evenimente care au loc, periodic, la cafeneaua culturală turdeană, şi "Carnavalul sufletelor pierdute" a avut parte de o serie de invitaţi - cam aceeaşi, ca de obicei - care, de această dată, au avut şi o misiune: să se mascheze în personaje din istorie şi, prin costumaţia lor, să dea viaţă unui suflet pierdut.

De asemenea, spre deosebire de alte evenimente care s-au mai desfăşurat la cafeneaua turdeană, la acesta - potrivit aunţului evenimentului - "Participanții vor mai trebui să scoată din buzunare câte 15 lei, bani pentru băuturi și desert".

Ca de obicei, amfitrionul evenimentului a fost jurnalistul Emil Hălăştuan care, în alocuţiunea sa de deschidere a evenimentului amintea că, cel mai probabil, legile şi învierea au fost făcute pentru suflet şi nu pentru ceva trecător, aşa cum e trupul.

"Se vorbeşte de suflete pierdute. Sunt ele pierdute pentru vecie? Dacă ne amintim de «Mort a fost şi a înviat, pierdut a fost şi s-a aflat» se pare că cel puţin o a doua şansă există" mai spunea Emil Hălăştuan, cel care, la rândul său, a fost în faţa obligaţiei de a purta un costum, o costumaţie.

Jurnalistul turdean a mărturisit că nu a avut timp să îşi pregătească un costum aşla cum ar fi vrut, dar a optat pentru un element de recuzită: mănuşi. "La carnaval voi juca rolul crupierului, dar dacă el are mănuşi albe, eu am optat pentru mănuşi negre cu care voi arunca zarurile sau voi trage cărţile sorţii" explicat Emil Hălăştuan care, precizând că îi invita pe cei prezenţi să definească împreună ce e acela un suflet pierdut.

Prima propunere a jurnalistului turdean a fost ca cei prezenţi să se angreneze într-un fel de proces, de judecată de apoi în care să fie, pe rând, inculpat, procuror, avocat şi judecător.
Astfel, primul judecat a fost tânărul student Raskolnikov din "Crimă şi pedeapsă". "Crima şi jefuirea bătrânei cămătărese justifică pierzania sufletului său sau, dimpotrivă, el a făcut doar să dispară ambalajul în care sălăşluia un suflet oricum pierdut" era întrebarea adresată de "crupierul" Emil Hălăştuan, moment de la care fiecare din cei prezenţi au început să îşi expună părerile.

Evident, apetitul pentru discuţii a fost deschis nu doar de bucatele care se aflau pe mesele carnavalului, ci mai ales de licorile care se alăturau acestor bucate.