Robert Heler - membru de onoare al Clubului Rotary Turda

Pentru a celebra evenimentul, la întâlnire au fost invitaţi să ia parte cadrele didactice care au contribuit la formarea celui care este acum Robert Heler, doctorand în Statele Unite în domeniul biologiei, autor al unui articol publicat de prestigioasa revistă Nature.

Absolvent al Richmond University din Statele Unite, Robert Heler este, în întregime, produsul învăţământului preuniversitar turdean.

După ce a frecventat cursurile Şcolii Gimnaziale "Ioan Opriş" a devenit elev al Colegiului Naţional "Mihai Viteazul" din Turda, secţia informatică, instituţie de învăţământ pe care a absolvit-o în 2008 ca şef de promoţie, după ce a reprezentat cu suces învăţământul turdean la ediţiile din 2006, 2007 şi 2008 ale olimpiadei de biologie (inclusiv câştigător al medaliei de bronz la faza internaţională a olimpiadei de biologie din Mumbay, India).

Invitat să îşi motiveze continuarea studiilor în Statele Unite, tânărul turdean spunea: "Cred că motivul principal a fost că niciodată nu am ştiut ce să aleg între biologie şi informatică. (...) Citisem că în Statele Unite, în primul an de facultate nu trebuie să să îţi alegi specializarea. Deci aplici la o universitate şi abia apoi poţi să te hotărăşti. Deci probabil că am plecat ca să amân, cumva, decizia, nu ştiam ce aş vrea să fac... Şi la universitate am terminat două facultăţi - informatica şi biologia - şi nici în cei patru ani n-am reuşit să mă hotărăsc, dar acum cred că am luat, totuşi, o decizie finală pentru că sunt la doctorat la biologie".

Pe de altă parte, întrebat dacă după terminarea studiilor se va întoarce în România, Robert Heler a recunoscut că "răspunsul scurt e «Nu!»" explicând apoi: "Ultimii ani de facultate au fost aşa de importanţi în viaţa mea şi am dobândit asemenea abilităţi personale şi academice încât sunt foarte bine setat pe mediul american şi cred că dacă aş reveni în ţară nici n-aş avea skill-urile necesare ca să-mi găsesc un job, nici nu aş cunoaşte sistemul încât aş fi complet neadaptat şi cred că şi dacă aş vrea să mă întorc mi-ar fi foarte greu".

Cerându-i-se să vorbeascpă puţin despre articolul din revista Nature şi despre teaoria care a stat la baza articolului, Robert Heler a explicat că la doctorat studiază o întrebare simplă şi relativ banală - "Ce se întâmplă când se îmbolnăvesc bacteriile?" - dar o întrebare care duce la un domeniu de cercetare care ar permite, pe viitor, recoltarea informaţiilor genetice despre sistemul imunitar al bacteriilor şi "plantarea" acestor informaţii genetice în sistemul imunitar al altor fiinţe - chiar oameni - ceea ce ar putea duce efectiv la o mutaţie genetică şi la "anularea", de exemplu, a unor boli genetice penru urmaşii unui individ, tânărul turdean precizând, totuşi, că "suntem la ani distanţă de chestia asta, deocamdată s-au făcut inclusiv în embrioni umani cu succes, dar deocamdată, în ultimii două-trei luni s-a interzis complet. Cred că singurele ţări unde se mai poate face sunt Japonia şi India dar în câteva săptămâni cred că o să se interzică şi acolo, fiindcă nu înţelegem ce se întâmplă şi, exact, ce efecte are, deci suntem un pic mai în faţă cu aplicaţiile decât cu cunoştinţele pe care le avem".

Descris de educatoarea Carolina Bucşa drept o jucărie vie, Robert Heler era acel copil foarte impresionabil care plângea pentru că băiatul nu deschise pumnul să elibereze gândăcelul din poezie, un copil foarte dornic de a cunoaşte, de a şti totul.

Pe de altă parte, învăţătoarea Lidia Culcuş îşi amintea de acel Robi care niciodată nu putea sau nu ştia să spună cuvintele "nu ştiu" sau "nu pot" şi care tot timpul avea darul de a căuta şi, indirect, cerea libertatea de a căuta.

"Împreună ne-am luptat la matematică de la începutul clasei a V-a. A fost pentru mine o adevărată plăcere să-l am elev pe robi care, în isteţimea lui, se lupta cu fiecare problemă" îşi amintea şi Liana Grecu - profesor de matematică la Şcoala Gimnazială "Ioan Opriş" - despre acel Robert Heler care nu dădea atenţie problemelor simple, banale şi chiar nu îşi făcea tema când avea astfel de probleme, în schimb când dădea de câte o problemă complicată, specială, atunci depunea efort în rezolvarea ei.

Dacă Caria Ceclan - profesor de biologie la CNMV Turda - îşi amintea de Robert Heler ca de tânărul care era "în clasa a IX-a, în banca de lângă geam, eu povesteam, dumnealui se juca cu creionul. Dau drumul la lecţie, scriu şi dumnealui nu scrie. După o jumate de oră îl întreb «Tinere, dar dumneata chiar nu vrei să scrii nimic?» şi azis «dar eu ştiu tot» şi am zis «hai să vedem ce ştii» şi bineînţeles că 99,9% din ceea ce predasem a fost redat în faţa clasei şi mi-am zis, din acel moment, că acesta este omul care va duce mai departe ceva din biologie şi aşa a fost", Cristina Moldovan - profesor de limba engleză la CNMV - îşi amintea de acelaşi băiat din banca întâi de la geam, veşnic reflexiv, rezervat, misterios, pentru care visele mari se construiau dincolo de adâncimile privirii lui. "Şi-a urmărit visul şi mă bcur mul că l-a văzut aievea şi că el va naşte alte vise la fel de frumoase acolo în sptele privirii lui", a adăugat Cristina Moldovan.

Bucuros de a fi prezent la întâlnirea Rotary Club Turda, Gheorghe Lobonţ - profesor de matematică şi director al CNMV Turda - spunea: "Vreau să mulţumesc părinţilor pentru că au clădit un asemenea copil, că au avut curajul să îl înscrie la CNMV, vreau să mulţumesc colegilor că au investit în acest om minunat toate resursele de care dispun", directorul CNMV exprimându-şi, emoţionat, şi regretul că "nenorocirea este a noastră pentru că acestor copii nu le oferim şansa să rămână aici şi noi suntem de vină".

După ce l-a felicitat pe Robert încă odată - cu atât mai mult cu cât, de exemplu, în revista Nature nu publică oricine, Gheorghe Lobonţ i-a oferit tânărului turdean istoricul CNMV în imagini.

În calitate de fost diriginte al lui Robert Heler, Lucia Topârceanu îşi amintea că Robert Heler "în clasă a fost un elev pe care şi l-ar dori orice diriginte, bun la învăţătură, cuminte, foarte disciplinat, prietenos şi, ceea ce este foarte important, nu a stârnit niciodată invidii, adorat şi niciodată nu a stârnit o reacţie neplăcută în rândul colegilor", asta în timp ce Ancuţa Nechita - profesor de matematică la CNMV Turda - confirma că "aşa cum a spus doamna profesoară Grecu, Robi asminila absolut tot, aveam impresia că în clasă el înţelege tot, că îşi face temele în clasă şi nu ştiu cum reuşea că de multe ori parcă le făcea înainte de-a şti care-i tema", Ancuţa Nechita având convingerea că "dacă Robi ar fi ales performanţa în matematică ar fi reuşit".

Unul dintre cele mai interesante discursuri la evenimentul de vineri l-a avut Adela Stan - profesor de limba română la CNMV - care şi-a amintit că i-a urat lui Robert să aibă parte de tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, vis pe care, iată, era de părere Adela Stan, Robert chiar este pe cale să îndeplinească această urare prin cercetările pe care le face.

Cum era şi normal, părinţii lui Robert Heler nu aveau cum să fie altfel decât mândri de fiul lor ale cărui performanţe de-a lungul timpului tatăl Ovidiu Heler le-a exprimat în două moduri cât mai plastice. Pe de-o parte Ovidiu Heler îşi amintea că dacă performanţele fiului îi făceau pe cunoscuţi să îl întrebe pe stradă dacă Robert e fiul său, mai apoi pe stradă lumea îl întreba dacă e tatăl lui Robert. De asemenea, într-o manieră mai amuzantă, Ovidiu Heler spunea că performanţele în domeniul ştiinţei ale fiului său l-au făcut să creadă că ceva s-a întâmplat cu mult timp în urmă, că cel mai probabil copilul a fost schimbat la maternitate şi că nu e fiul lor, glumă care, repetată în cadrul familial, chiar îi aducea tristeţe în suflet la momentul respectiv doctorandului de azi Robert Heler.

De asemenea, la eveniment au mai luat cuvântul noii colegi şi prieteni rotaryeni ai lui Robert care l-au felicitat şi l-au asigurat de tot sprijinul lor, tânărul turdean primindu-şi totodată, însemnele de rotaryan "cu acte în regulă".