Centrul Raţiu pentru Democraţie (CRD) a demarat un proiect pe tema diversităţii culturale prin dialog, un proiect care a început, în urmă cu ceva timp şi care a cuprins, pe 21 mai, şi o dezbatere pe tema diversităţii culturale, dezbatere găzduită chiar de CRD cu începere de la orele 17.00.
Debutat, cum spuneam, în urmă cu ceva timp, proiectul din care făcea parte şi masa rotundă organizată tocmai pe data în care se marchează Ziua Internaţională a Diversităţii Culturale, proiectul a cuprins şi aplicarea de chestionare în şcoli. „Am început cu un chestionar aplicat în şcolile turdene, am optat pentru şcoala generală”, spunea Ladányi Emese precizând că nu mai puţin de 668 de elevi din şcolile turdeneau fost antrenaţi în proiect.
Prin aplicarea chestionarelor se urmărea în ce măsură elevii ştiu ce înseamnă diversitatea culturaă sau în ce măsură sunt deschişi la ideea de toleranţă. Rezultatele obţinute în urma aplicării chestionarelor, spunea Emese, nu au fost dintre cele mai fericite.
Din punctul de vedere al lui Indrei Raţiu, rolul principal al presei este acela de a duce mai departe câştigul obţinut după ieşirea din comunism: libertatea cuvântului. Iar libertatea cuvântului trebuie promovată – mai ales când e vorba de libertatea cuvântului individului simplu – printr-un intermediar care nu este altcineva decât jurnalistul. Mai mult, despre libertatea de exprimare Indrei Raţiu a preferat să vorbească prin crezul tatălui său, Ion Raţiu, pentru care lupta trebuie dată permanent pentru ca celălalt să aibă dreptul de a nu fi de acord cu tine.
Interesant era că la dezbaterea de la CRD erau prezenţi doar două etnii: români şi maghiari. Cu toate acestea, se vorbea de diversitate culturală şi de multiculturalism fără să fie invitaţi, de exemplu, reprezentanţi ai altor etnii precum cea rromă, de exemplu. Ladányi Emese a precizat, la începutul dezbaterii, că unii din cei invitaţi nu au onorat invitaţia, dar nici nu a precizat dacă a fost invitat vreun reprezentant al etniei rrome. Dacă era vorba doar de prezenţa jurnaliştilor, probabil că aşa cum în presa regională s-au găsit jurnalişti români şi maghiari care să participe la dezbatere, probabil se găseau şi jurnalişti rromi, sau nemţi sau, poate, evrei. Chiar Indrei Raţiu s-a arătat nemulţumit că nu citeşte în presă despre etnia rromă care, cu siguranţă, ar avea persoane care au ce să spună şi chiar la dezbaterea pe care, cumva, o patrona, etnia rromă nu era reprezentată.
Dacă pentru realizatorul tv Szabó Csaba multe din acţiunile care se vor multiculturale sunt, de fapt, de faţadă şi nu arată adevărata multiculturalitate, reprezentantul Szabadsag, Kovács Imre, atrăgea atenţia asupra unui aspect demn de reţinut: un copil sau un tânăr alege un anume organ media la sugestia părinţilor. Asta l-a făcut pe Kovács Imre să considere că, de fapt, o responsabilitate aproape nebănuită o are familia.
Momentul a fost cum nu se poate mai propice pentru a se aduce în discuţie fenomenul de pasare a responsabilităţilor, când familia consideră că întreaga responsabilitate asupra tânărului îi revine şcolii, şcoala apreciază că un copil trebuie să aibă un bagaj de cunoştinţe şi un set de valori cu care vine din familie, în timp ce mass media nu îşi regăseşte un rol neapărat educativ.
Presa are rolul de a fi „un cronicar modern al vremurilor”, rolul educativ al acesteia fiind cel mult secundar, aşa cum se afirmase în cadrul întâlnirii.
Tot în cadrul discuţiilor despre multiculturalitate, despre diversitate culturală prin dialog s-a ridicat problema lipsei de dialog, de comunicare, între etnii. Şi s-au abordat două exemple în acest sens. Pe de-o parte difuzarea, de exemplu, de emisiuni în limba maghiară care nu au traducere, fapt care îndepărtează spectatorul din altă etnie şi-l face să piardă informaţii, probabil, importante despre o etnie care, inclusiv printr-o lipsă a traducerii, pare să nu ofere accesul celorlalţi, din alte etnii.
Pe de altă parte, în aproximativ acelaşi sens al posibilului refuz indirect de a participa la comunicare, s-a adus în discuţie problema instituţiilor de învăţământ într-o anumită limbă, instituţii care, prin însăşi constituirea lor au scos copiii dintr-un mediu, să-l numim, mixt – în care copii de diferite etnii interacţionau unii cu alţii, învăţau unii de la alţii diverse lucruri fiecare despre atnia celuilalt legăturile create astfel fiind chiar mai stabile – şi i-au izolat într-un mediu în care interacţiunea cu celelalte etnii este mult redusă.
Cel puţin prin prisma celor două exemple e foarte greu să se vorbească de multiculturalitate, de diversitate culturală fără riscul unui alt „faţadism”.
Pentru a sublinia într-un mod altfel subiectul discutat, Szabó Covacs a avut şi o invitată, Sevacsek Renata, o studentă din Pecs care a venit să studieze la Cluj-Napoca, în limba maghiară, şi care, la întâlnire, a recunoscut că există, totuşi, o diferenţă destul de mare între Cluj-Napoca şi oraşul de unde a venit, capitala judeţului Cluj şi Pecs fiind două oraşe asemănătoare din mai multe puncte de vedere. BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
