Turdenii si-au dat mana cu muresenii intr-o expozitie colectiva

Mai mulţi iubitori de artă plastică au trecut vineri, 26 februarie, pragul Galeriei Municipale de Artă din Turda pentru a se bucura de lucrările expuse de doi artişti plastici turdeni - Gavril Nechifor şi Dumitru Popa - şi trei artişti plastici mureşeni - Maria Ana Cociş, Daniel Stanciu şi Petru Purcariu.

"Vorbind despre tematica expoziţiei de astăzi, mi s-a părut că este extrem de fracturată pentru denumirea colectivă utilizată în titlu, mi s-a părut că lucrurile sunt extrem de personale ca expresie artistică, artiştii find extrem de diferiţi şi ca expresie, şi ca punere în operă, însă atelierul colectiv înseamnă un spaţiu de creaţie în care contaminarea poate avea loc la nivelul energiilor şi expresiei artistice" spunea Murcea Rus, unul dintre cei invitaţi pentru alocuţiuni - dar nu numai - la vernisajul noii expoziţii deschise la Turda.

Rolul de amfitrion al vernisajului, însă, i-a revenit unuia dintre artiştii expozanţi: Gavril Nechifor.

Încă de la începutul alocuţiunii sale, Gavril Nechifor vorbea de o provocare pe care a adresat-o colegilor artişti de la Mureş şi Sighişoara, provocare prin care se dorea inclusiv obişnuirea publicului turdean cu maniera de lucru a plasticienilor din alte centre culturale.

Dacă despre Maria Cociş spunea că mai degrabă a pictat aerul, atmosfera vechiului burg al Sighişoarei, despre Petru Purcariu amfitrionul spunea: "ne înfiorează cu lucrările puţin tenebre, lucrările în care intră cu mister al culorii şi a descrierii naturii aşa cum se vede el". Pe de altă parte, Dumitru Popa este artistul care, prin lucrările sale decorative, face, din nimicuri, lucruri utile, asta în timp ce Daniel Stanciu, deşi pare un om dur, vine cu o doză de naivitate, de copilărie, dar într-o culoare optimistă.

Despre sine, însă, Gavril Nechifor spunea că s-a prezentat cu un mănunchi de flori pentru doamne, că oricum urmează primăvara.

"Chiar dacă am o oarecare statură, într-o lume atât de frumoasă mă simt mic, înre artişti" spunea şi deputatul Mircea Irimie care, menţionând că nu se consideră îndreptăţit să vorbească despre lucrări, a adăugat: "Îi felicit pe expozanţi, pe cei prezenţi, cred că Turda are o comunitate a artiştilor foarte mare, foarte puternică şi unită şi cred că un proiect al Turzii ar trebui să fie o galerie mult mai adecvată acestei mari comunităţi şi al consumatorilor".

Pe când parcursul discursurilor părea să se desfăşoare bine şi Gavril Nechifor se pregătea să îi dea cuvântul lui Mircea Rus, Dumitru Popa, aşezat între vorbitori, a ţinut neapărat să se bage (puteam scrie şi "să intervină") şi să îşi expună un punct de vedere, sfidând cumva rândul.

"Ca vicepreşedinte al societăţii Filarmonia, şi preşedintele care stă acolo mai în spate, îi datoria mea ca vicepreşedinte, dacă el nu vine în faţă, să vă spun de la început bine aţi venit în galeria de artă din Turda şi să vă simiţi bine, suntem o familie, şi vrem să fim în unitate, în pace şi în armonie" spunea Dumitru Popa care, indirect, a subminat autoritatea celui care, pentru momentul vernisajului, avea rolul de gazdă.

Bucuros că a revenit la Turda pentru un nou eveniment al societăţii culturale Filarmonia, Mircea Rus a fost cel care s-a referit cel mai mult la lucrările expuse, motiv pentru care vom reda, în continuare, parte din această intervenţie de la vernisaj:

Aş începe cu dna Ana Cociş care s-a aşezat cu tablourile pe un perete inspirat pentru că potenţează, prin jocul de transparenţă şi lumină, modul diafan cu care este reprezentată Sighişoara, care nu înseamnă doar ziduri de cetate, bastioane, ci şi această formă feminină, diafană. Prin puzzle-ul reprezentat, trăieşti parfumul acestei cetăţi, trăieşti sărbătoarea şi fastul pe care îl are festivalul de aici, chiar dacă l-ai văzut o singură dată.

Domnul Popa propune total altceva, vine cu o serie de structuri, aparent fără vreo legătură între ele, dar care sunt bine şi solid aşezate pe un fundament comun. Predomină geometria constructivă, un fel de matrix, iar singurul element care apare aproape destul de flagrant ar fi oarecum crucea, ascunsă într-un plan secund de fiecare dată. Revoluţia matrixului o face aici doar cromatica, ce vine şi transpune şi dezarmează ceea ce ar fi putut asocia unui cadru închis. În celelalte lucrări apare asezonarea şi construirea bidimensională, până te apropii şi afli că lucrurile au o materialitate evidentă.

Domnul Stanciu a produs o oarecare revoluţie în institutul de artă pentru că a reuşit să-şi găsească un drum în această abordare plastică. Se pare că aproape toţi ne naştem cu talentul de a picta şi desena, lucru ce se pierde în timp pe măsura ce asupra noastră se sedimentează educaţia. Domnul Stanciu vine şi propune o temă de copilărie, o expoziţie de şcoală, genul ăsta de abordare presupune să fii extrem de liber, precum copiii ce fac lucruri instinctiv, fără probleme şi limitări, iar domnul Stanciu reuşeşte să aibă aceeaşi energie la o vârstă a maturităţii.

În calitate de scriitor, Dan Marius Drăgan a observat "prietenia şi nivelul de comunicare dintre cei 5 autori expuşi astăzi", scriitorul mărturisind şi întrebându-se totodată "M-au impresionat foarte mult peisajele, lucrările urbane şi toate vibrează atât în plan principal, cât şi secundar. Penumbra şi ceaţa sunt dominante ca şi caracteristică la trei dintre artiştii care au expus, să fie o caracteristică la început de mileniul trei?".

Apreciind lucrările ca fiind accesibile şi consistente, acelaşi Dan Marius Drăgan a adăugat: "avem ocazia să cunoaştem cunci artişti într-o singură expoziţie, cinci feluri diferite de a defini lumea şi viaţa, ritmul ei".

După discursuri, cei prezenţi s-au putut bucura atât de scurta trataţie pregătită de gazde pentru invitaţi, dar mai ales de lucrările care pot fi vizionate în expoziţia de la Turda până pe 10 martie.