Toată această poveste pleacă de la o postare pe reţeaua de socializare facebook. O postare plată, obişnuită în zilele acestea, pe care cei mai mulţi dintre noi o ignoră sau, în cel mai bun caz, dau un like de complezenţă.
Europa se confruntă cu un val masiv de migranţi, implicit cu ce fac migranţii în Europa etc.
Una peste alta, România este şi ea, la rândul ei, prinsă în acest joc vestic neînţeles, joc din care eu cred că nu putem ieşi după prima mâna pentru că jucăm, din nou, cu bani împrumutaţi.
Este greu să mizezi pe o carte norocoasă atâta timp cât partenerii tăi şi crupierul fac parte din aceeaşi echipă şi tot ei ţi-au împrumutat şi banii - cu dobândă! - pentru a lua loc la masa bogaţilor care îşi permit să piardă ceea ce, pentru tine. înseamnă cam tot.
Aşa şi cu migranţii ăştia...
Europa - a se citi "Germania" - mizează pe faptul ca PIB-ul său va creşte dacă ar folosi sclavii moderni ai tărâmurilor orientale (mijociu orientale). Dar - pentru că există întodeauna un "dar" - ei nu cunosc, la fel ca noi - ceea ce înseamnă a integra populaţii venite din patru zări cu mentalităţi total diferite, cu viziuni aparte şi cu o ordine şi disciplină pierdute în neantul istoriilor.
De ce migrant în ţara mea? Ei bine, pentru că aşa mă simt. Tolerat, dar nu acceptat, contribuabil dar nu asigurat, alegător dar nciodată ales (a se citi "bagat în seamă).
Scopul statului român în ceea ce ne priveşte îl asociez cu scopul vestului faţă de migranţii moderni: forţă de muncă maximă, plată minimă şi siguranţă/asigurare zero.
Suntem azi ceea ce alţii au ales pentru noi când ne-au chemat la masa lor, a bogaţilor, să le mâncăm resturile frumos ambalate, să le conducem second-hand-urile frumos spălate, să le lucrăm job-urile frumos prezentate dar, după aceea, să şi plătim. Sa plătim cu viaţa noastră, cu copiii noştri, cu meleagurile noastre şi cu tot ceea ce este în ţara asta!
"Nu este prost cine cere, este prost cine dă!" zice o vorbă din popor şi asta ni se întâmplă şi nouă! De la nivel de individ, sat, comună, oraş şi capitală, toti platim maxim prostia şi indolenţa de care dăm dovadă, de fapt, cu toţii.
Anul acesta sunt alegeri locale. "Un nou exerciţiu de democraţie", vor zice unii, "un nou început luminos", vor zice alţii, "un nou căcat cu moţ" aş zice eu.
Pe cine să alegi dintre cei care vor apărea pe ziduri zâmbind larg dar frângându-şi mâinile pentru banii investiţi în campanie şi, poate, neîntorşi înzecit în buzunarele lor după.
Ce să facem? Cum să procedăm - în ceea ce-i priveşte pe cei care ne conduc pentru interesele noastre, ale urbei - ca să putem şti exact ce se întâmplă şi cum se întamplă cu banii cetăţii?
E greu, e obositor, e... imposibil?...
Şi atunci stau şi mă gândesc, făcând o paralelă între ceea ce primesc migranţii fără să facă nimic şi ceea ce primesc eu, contribuabil al ţării "mele": nu este mai bine să fim şi noi migranţii ţării "noastre"?!
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
