A trecut vremea pe lângă noi şi era să lăsăm neiluminat un aspect care nu e chiar de neglijat mai ales când e vorba de manifestări publice şi mai ales când acestea sunt în lumina reflectoarelor.
Concret, pentru a ilustra cât se poate de intermitent cele menţionate mai sus, propunerea noastră este să ne întoarcem puţin în timp. Nu mult, puţin: cam cu o lună şi ceva în urmă.
Pe scena sălii de spectacole “Mircea Mihăşan” a Palatului Cultural “Ionel Floaşiu” din Câmpia Turzii se desfăşura un spectacol dedicat celui mai sclipitor sentiment: iubirea de lumină între oameni. Da, nu aţi ghicit! Nu Valentine's Day. Era vorba de Dragobete!
Şi cu ocazia acestui spectacol, amfitrionul Adrian Soporan a avut strălucita idee să aducă în lumina reflectoarelor oameni care nu sunt persoane publice, dar care vor să îşi împărtăşească povestea de iubire.
Până una-alta, să ne amintim afişul evenimentului ca să nu existe dubii la ce manifestare ne referim:
Aşa se face că în afară de momentele în care invitaţii au încântat publicul, vedete au fost şi cuplurile din sală care nu s-au sfiit să vorbească despre iubirea lor.
Şi aşa a fost!
Problema părea să fie, totuşi, alta. La momentul la care poveştile erau aplaudate, protagoniştii se transformau din popularii de moment din lumina reflectoarelor în victimele aceleiaşi lumini a reflectoarelor care, de această dată, îi bombarda cu o intermitenţă cel puţin agasantă.
Probabil aşa s-au gândit cei de la lumini să imite “fotonic” aplauzele.
OK, lumină-lumină, dar să ştim şi noi...
E arhicunoscut că fasciculele puternice de lumină intermitentă nu sunt chiar pentru oricine - noi ne-am adus aminte de persoanele care suferă de epilepsie ca fiind cei care nu fac neapărat faţă cu brio unui astfel de “bombardament” cu lumină, motiv pentru care inclusiv la unele programe TV există aşa-zis-ul carton care anunţă că programul care urmează conţine flah-uri de lumină intermitentă.
Acuma, dacă ne uităm pe afişul care anunţa evenimentul nu scrie nicăieri despre vreo dezlănţuire a fotonilor. Cel mai probabil şi pentru că cei care au făcut afişul nu aveau de unde să ştie ce idei năstruşnice pot avea cei de la lumini. E cât se poate de corect.
Însă o coordonare, o informare a organizatorilor privind recuzita şi desfăşurarea spectacolului iar apoi o informare din partea organizatorilor către publicul în rândul căruia se mediatizează evenimentul despre cam ce şi cum s-ar putea să nu strice neapărat.
Am înţeles, nu s-a întâmplat nimic grav în afară de faptul că “victimele” or fi avut ceva probleme de vedere câteva secunde după agresiunea luminii intermitente, însă întrebarea care se pune - măcar şi de dragul de a fi “on the safe side” - este una cât se poate de generalistă de genul “Dar dacă...?”
Iar acum, pentru cei care nu au fost la spectacol (sau pentru cei care au fost dar au uitat) să înceapă dezmăţul fotonilor:
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
