Primarul comunei Viişoara, Ioan Roman, este de părere că agricultura este una dintre soluţiile pentru care au optat locuitorii comunei.
În calitate de edil şef al comunei, Ioan Roman a explicat cum vede lucrurile în acest domeniu de pe scaunul de primar, explicaţiile primarului putând fi citite în rândurile următoare.
Reporter: Domnule primar, nu de puţine ori comuna Viişoara s-a remarcat - la evenimente de profil - prin producţia agricolă. Cum se face că viişorenii merg pe agricultură?
Ioan Roman: La Viişoara se munceşte. Deoarece combinatul de la Câmpia Turzii nu mai merge, singurul mijloc de producţie ce le-a rămas la oamenii din Viişoara este pământul.
Avem în jur de 560-600 de agricultori care sunt aşa-zişi fermieri la APIA, care beneficiază de ajutoare substanţiale din partea Uniunii Europene, a Guvernului României şi care, vreau să vă spun, în acest an au obţinut rezultate extraordinare.
Rep.: Cam cât teren se lucrează la Viişoara?
I.R.: Să nu zic chiar 95%, dar peste 90% se lucrează. Într-adevăr, sunt oameni care lucrează şi individual. Nu avem alt mijloc de producţie. Decât să vină să ceară ajutor social, mai bine să meargă la hectarul lui, să-şi producă pentru familia lui, să-şi poată ţine o vacă, două vaci, oi, şi tot ce-i prisoseşte poate să vândă. În anul acesta preţurile la cartofi sunt 40-50 de bani, se vând en-gros de aici, varza iar e ieftină, porumbul e 40-45 de bani. Vreau să vă spun că s-au obţinut producţii frumoase la hectar pe hectarul de grâu, de porumb, undeva la 8-9 tone de boabe la hectar.
Deci au fost nişte recolte foarte bune. Păcatul e că nu avem valorificare şi nu avem valorificare pentru că nu există o integrare a producţiei, în sensul că producătorul de cereale să crească şi animale sau să aibă un raport de activitate sau comercial cu un crescător de animale. Nu avem ferme de creştere a porcilor, de îngrăşare a bovinelor, a ovinelor care să fie apoi sacrificate şi să avem industrie alimentară.
Până la urmă aici e lanţul slăbiciunilor care se rupe şi oamenii sunt nemulţumiţi că vând la preţuri de nimic.
Rep.: Este ceva specific zonei, ceva ce se produce mai mult la Viişoara?
I.R.: Da, de exemplu Viişoara, având terenul în lunca Arieşului, produce două culturi pe terenul respectiv. Fiind un teren mai uşor, mai nisipos, la început de februarie oamenii pun cartofii la iarovizat, soi timpuriu, la început de martie îl plantează în pământ, îl acoperă cu folie să îl protejeze de frigul primăverii şi la sfârşit de mai ei vând cartofii. Automat eliberează terenul şi plantează varză de toamnă şi atunci obţin pe acelaşi teren două recolte.
De asemenea, avem legumicultori, pomicultori, oameni care se ocupă cu florile... Deci oamenii încet-încet îşi caută ei soluţii pentru ei, pentru familia lor şi de acolo se porneşte. Pe ei nu-i vezi niciodată la primărie să se plângă că nu au preţ, că nu au unde să desfacă producţia. Sunt oameni care au ajuns la o gândire performantă.
Rep.: Depozitul de produse agricole?
I.R.: Eu mi-am pierdut nădejdea că se mai poate face un depozit. Contractul cu firma respectivă a fost reziliat prin hotărâre de consiliu fiindcă nu şi-a respectat contractul şi suntem în proces pentru evacuare.
Vreau să vă spun că am simţit că nu a voit să facă. În condiţiile în care la Câmpia Turzii, la doi kilometri, se face un depozit la fel cum am gândit noi şi ei sunt înainte, acuma noi mai are rost să facem depozit acolo?
Deci îi vom da altă destinaţie. Omul respectiv cred că n-a vrut niciodată să construiască şi vreau să vă spun că după un an de la semnarea contractului n-a făcut nimic. După un an şi şase luni vine să îmi ceară extras de Carte Funciară. El ştia ce acte are Primăria, că noi am primit terenul de la armată, apoi ne-a acuzat pe noi că l-am încurcat. Dar noi i-am spus: "astea sunt actele şi asta vrem să facem". Acum suntem în proces...
Rep.: Şi relaţia cu Câmpia Turzii şi cu PAZIA cum e?
I.R.: Eu zic că e bună. Suntem conştienţi că fără asociere nu se poate face nimic, suntem conştienţi că fără integrare iar nu putem face nimic.
Eu le-am spus cetăţenilor din comună şi m-am dat pe mine exemplu. Eu sunt de profesie inginer zootehnist. Nu m-am lăsat de creşterea animalelor. Ca persoană fizică am nişte vaci, am intrat într-o cooperativă agricolă de producţie, am dat nişte bani ca să mă primească şi-s mulţumit că tot a doua zi îmi preia laptele - am aparat de muls, am răcitor - pe care mi-l plăteşte la un preţ care eu zic că, până în prezent, e foarte bun...
Dar la noi am impresia că există o sămânţă a neîncrederii foarte bine dezvoltată la toţi producătorii.
