Ministrul Sănătăţii avansa ideea de posibile angajări viitoare în unităţile spitaliceşti în care personalul e deficitar. Doar că acei oameni vor trebui şi plătiţi. Pentru că şi Turda are un spital, am stat de vorbă cu directorul acestuia, Vasile Grumaz, să aflăm ce şi cum...
Reporter: Domnule director, una dintre ştirile care a apărut zilele acestea este şi cea potrivit căreia ministrul Sănătăţii se referea la posibilitatea de angajare de personal în unităţile sanitare. La nivelul Spitalului Municipal Turda se cunoaşte lucrul ăsta şi care este situaţia?
Vasile Grumaz: Este un deficit important de personal. Deficitul este în special pe sectorul cadrelor medii, adică asistente, îngrijitoare şi infirmiere. Gradul de deficit este în felul următor: asistentele, cu un grad important de deficit, urmate de îngrijitoare şi după aceea de infirmiere.
Practic, noi suntem de multe ori în situaţia de a merge la limita superioară a normativului şi chiar suntem obligaţi să depăşim sau chiar suntem obligaţi, de multe ori, să suspendăm activitatea unor secţii deoarece personalul respectiv nu reuşeşte să-ţi ia zilele libere.
Rep.: Şi suspendările astea îs temporare sau...?
V.G.:Îs temporare, pentru ca toată lumea să beneficieze, conform codului muncii, de numărul de ore de lucru.
În domeniul sanitar există posibilitatea de angajare unu la unu, în schimb rămâne încă de discutat la cel administrativ unde încă este raportul de şapte la unu, problemă care, acuma, din câte am înţeles, este în dezbatere.
Problema cea mai mare o reprezintă resursele financiare. noi, chiar dacă am angaja pe cineva, nu am avea posibilitatea de a plăti. Salariile în sănătate să ştiţi că sunt mici. La doamnele asistente îs vreo 12 milioane (în lei vechi - n.r.), la îngrijitoare 6-7 milioane, salariul minim pe economie.
Problema se pune la noi pentru că acest deficit e accentuat de faptul că suntem unitate de foc continuu, ceea ce ne obligă să asigurăm turele de 24 de ore şi sâmbătă şi duminică şi în sărbătorile legale.
De exemplu, la un normativ de 12 paturi, cum există la marea majoritate a secţiilor, noi avem nevoie de cel puţin cinci asistente ca să nu suspendăm activitatea secţiei respective, ca toate persoanele să îşi ia zilele libere, concediile şi aşa mai departe.
Rep.: Şi fondurile pentru salarizare de unde ar trebui să vină?
V.G.:Păi noi avem un buget aprobat. readuc din nou în atenţie problema cu care spitalul s-a confruntat încă din ianuarie anul trecut, moment în care s-au reîntregit salariile. Reîntregirea salariilor n-a fost urmată de o susţinere financiară corespunzătoare, fapt ce a dus ca spitalul să se trezească cu un necesar de 1,5 miliarde (lei vechi - n.r.) aproximativ, în plus faţă de nevoile existente. Practic, acesta a fost un alt factor care ne-a limitat posibilitatea de angajare pentru că era întotdeauna procesul de economisire şi de restructurare, care e un proces mult mai anevoios decât procesul prin care se iau banii şi procesul acesta a implicat renunţarea la anumite servicii a spitalului, redistribuirea personalului, în cadrul spitalului, înţelegerea de către personal a ideii că "dacă eu sunt asistentă pe un compartiment, nu sunt numai a compartimentului şi sunt un angajat al spitalului şi va trebui să mă deplasez în altă parte"...
Deci am făcut o serie de reorganizări atât prin procese de delegare, prin reorganizare şi, crescând mobilitatea personalului, să acoperim "găurile" care au apărut.
Rep.: În contextul în care o astfel de informaţie precum cea potrivit căreia se pot face angajări în unităţile sanitare ajunge la opinia publică, mai ales la Turda opinia publică ar fi tentată să întrebe "De ce nu se angajează personal la spitalul din Turda să poată funcţiona?". Una dintre problemele pe care dumneavoastră le-aţi punctat a fost lipsa fondurilor pentru salarii. Chiar dacă aveţi undă verde la angajat personal, personalul trebuie plătit. Probabil ar trebui să înţeleagă cetăţenii dacă aveţi sau nu posibilitatea să îi plătiţi şi de ce nu...
V.G.:Deci avem dorinţa, dar nu avem, practic, resursele financiare de a plăti aceste salarii.
Rep.: Şi atunci nu e cumva paradoxal că se dă liber la angajări dar nu se oferă fonduri pentru a se plăti salariile?
V.G.:O fi paradoxal, dar nu depinde de mine. Nu e un paradox creat de mine. eu doar îl suport.
Rep.: Şi din punctul dumneavoastră de vedere, al unui manager de unitate spitalicească, cam care ar putea fi soluţia în primă instanţă?
V.G.: Deci noi, prin reorganizare internă, cred că am ajuns la maximă economie, eficienţă şi reorganizare maximă. Practic, singura soluţie e creşterea resurselor financiare. Câtă vreme 95-97% - depinde e lună - sunt venituri încasate prin Casa de Asigurări, iar veniturile cu plată reprezintă 3-5%, altă variantă nu există decât resursele financiare care vin pe linia Casei de Asigurări, proces la care vedeţi că şi acum există tendinţa de reducere a acestei finanţări.
O altă problemă specifică a fost faptul că noi am fost trecuţi la spital de categoria a patra. această clasificare ne-a dus la o scădere a finanţării pe caz rezolvat. deci cam cu 50 de lei pe fiecare caz externat.
Noi, ca spital, suntem plătiţi în marea parte pe numărul de patzuri pe care le avem, pe baza unei formule de calcul care se bazează pe numărul de paturi contractate, deci putem face un anuit număr de internări. Deci sunt în jur de 860 de internări pe lună. Dacă noi nu le facem, primim bani mai puţini. Fiecare internare-externare este plătită, în medie, cu 1.380 de lei, la care se calculează un indice de complexitate care face să scadă, întotdeanuna, valoarea internării. Ca urmare, avem plajă de internare de 300 de lei pe 7 zile per pat, până la 1.300 de lei, în care noi trebuie să plătim toţi salariaţii, să asigurăm masa la personal, transport, medicamente şi aşa mai departe.
În momentul când în loc să primeşti 1.380 ca valoare maximală - înainte să trecem la spital de categoria a patra primeam cam 1.430 - şi vă daţi seama că la aproximativ 900 de internări eram afectaţi.
Plus că în general avem cam 1.200 de pacienţi internaţi, iar acest număr depacienţi care îi internăm peste ce suntem plătiţi - 840-900 de internări - trebuie să consumăm resursele financiare de la materiale, investigaţii, din banii puţini pe care îi avem alocaţi.
Deci odată avem această limitare (avem o solicitare mult mai mare decât avem repartizaţi), avem o scădere pe caz rezolvat, la care s-a adăugat o reducere când a fost planul de reducere a paturilor cu 100, cele 100 de paturi însemnând aproape un miliard de lei (lei vechi - n.r.) în minus, ajungând acum ca din banii pe care-i avem - 14,05 miliarde lei vechi - 12 miliarde să fie salariile, consumul mediu e 1,5 miliarde, medicamentele sunt 1 miliard şi iată că ajungem să nu ne încadrăm în cheltuielile respective.
În acest context, orice creştere a fondului de salarii prin angajarea altor persoane se face în detrimentul sumelor pentru materiale sanitare, medicamete şi aşa mai departe.
Pentru a vedea discuţia purtată cu directorul spitalului turdean, puteţi pur şi simplu da un CLICK AICI.
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
