Inclusiv în lumina celui mai recent caz în care o fetiţă din Turda a fost muşcată de un câine comunitar, am luat legătura cu medicul Nicolae Ciobanu, coordonatorul ACET (Asociaţia Centrul de Ecarisaj Turda) pentru a discuta mai pe larg despre ce înseamnă câinii comunitari.
Indiferent că am discutat la modul general sau particular, am dorit să aflăm cam care este influenţa atât a oamenilor în viaţa câinilor, dar mai ales a câinilor în viaţa oamenilor.
De asemenea, indirect, am încercat să aflăm cât de mult se influneţează reciproc cele două lumi şi cum ori ce s-ar putea face ca influenţele reciproce să fie cât mai puţin negative.
În rândurile care urmează vom reda foarte pe scurt câteva idei din discuţia de aproximativ o jumătate de oră avută cu medicul Ciobanu, urmând ca dumneavoastră să puteţi urmări în întregime înregistrarea video a discuţiei.
Reporter: Domnule Ciobanu, o să încep direct. În ultimele zile a fost mediatizat un caz cu un copil muşcat de un câine comunitar. În responsabilitatea cui cade să nu mai fie muşcaţi oamenii de câini: a oamenilor, sau a autorităţilor, a administraţiei?
Nicolae Ciobanu: Sunt cazuri total nefericite. Din astfel de cazuri avem toţi de învăţat: şi copiii şi părinţii, vecinii, autorităţile locale... Ca să nu mai existe muşcături de câine la copii ar trebui să limităm cât mai mult apariţia câinilor pe străzi.
Rep.: Are câinele un comportament mai imprevizibil?
N.C.: Întotdeauna. N-ai cum să previi comportamentul omului de lângă tine darămite al câinelui. Fiecare stăpân spune că animalul lui este drăguţ, cuminte... Dar nu te poţi baza că nu se întâmplă un incident, oricând. Contează ce-i în mintea câinelui în clipa respectivă.
Rep.: Exită posibilitatea ca un câine fără stăpân, aflat pe spaţiul public, să aibă o tentă de agresivitate mai mare decât un câine cu stăpân, care trăieşte într-un mediu, să-i zicem, mai liniştit?
N.C.: Noi am prins câini comunitari şi în momentul în care am pus cititorul de cip, ei erau cu stăpân. Stăpânul l-a luat pe numele lui, dar i-a dat drumul pe stradă.
Rep.: Dacă are cip se poate identifica şi stăpânul. Se pot lua măsuri împotriva stăpânului, poate fi obligat să ţină animalul în casă?
N.C.: În momentul în care-l adoptă, stăpânul îşi asumă o responsabilitate, anume că acel câine să nu îşi părăsească teritoriul curţii sau locuinţei unde îşi are adresa stăpânul.
Rep.: E clar că sunt iubitori de animale şi neiubitori de animale. Persoana care oferă mâncare unui câine comunitar în mod constant poate fi trasă la răspundere pentru prezenţa animalului în zonă şi pentru eventualele incidente total neplăcute?
N.C.: Sunt cei care iubesc animalele responsabil şi cei care iubesc animalele iresponsabil. Cei iresponsbili sunt cei care le dau de mâncare, dar un câine pe care îl hrăneşti, nu îţi mai pleacă din locul respectiv. Incidentul se întâmplă între un câine şi cel care nu-i dă de mâncare. Dacă spui “vecine, tu i-ai dat de mâncare, uite ce s-a întâmplat” îţi spune “nu-i câinele meu”. şi nu poţi să-i faci nimic.
Rep.: Cel puţin în spaţiul virtual cei care simpatizează cu victimele câinilor comunitari acuză aceşti iubitori iresponsabili de animale că ei sunt la originea prezenţei animalului în zonă. Iar cei care comentează în acest sens sunt de părere că acei oameni sunt şi cei care trebuie traşi la răspundere.
N.C.: Câinele, dacă nu primeşte mâncare sau dacă nu are container de unde să scoată mâncare, pleacă. Şi câinele aşteaptă în fiecare zi ca cineva să meargă cu sufertaşul...
Rep.: Şi acea persoană care ţine câinele în zonă prin astfel de acţiuni poate fi trasă la răspundere sau nu?
