Aşteptarea pare să se scurteze cu fiecare secundă care trece. Sau nu. O naţiune care mereu a aşteptat câte ceva, iată că este, din nou, pusă în situaţia de a aştepta. Prima întrebare ar fi „Aşteptăm ce?”. Referensământul, normal, că doar nu suntem chiar proşti!
Sau suntem?
Păi hai să vedem, poate ne lămurim! Sau nu...
Preşedintele suspendat Traian Băsescu dă din ce în ce mai mult semne că semnele la care ar trebui să fie sunt tare departe. Azi zice una şi azi, peste cinci minute, zice alta. Dar vrea să fie în continuare preşedinte. Cum? Fugind!
Chiar pe 24 iulie PD-L-ul a făcut ceea ce ştia mai bine, adică i-a invitat pe cetăţeni să stea acasă, pentru că numai aşa poate Traian Băsescu să mai fie preşedinte: dacă peste 70% din cei care votează nu-l mai vor. Doar aşa se poate el întoarce triumfător, cu Elena Udrea din nou în luminile rampei, cu Adriean Videanu sfidând, grizonat şi rozaliu, profesorii cu salarii tăiate şi cu toţi ceilalţi care i-au semnat, indirect, suspendarea celui în prezent suspendat.
Beneficiind de mâna blajină dar nemţească a Angelei Merkel, preşedintele suspendat i-a strecurat cancelarului german şopârla: nu este prevăzută în Constituţia României suspendarea preşedintelui. Parcă nu e frumos să te ascunzi după scuza „am uitat”, pentru că oamenii ştiu că există şi minciuna prin omisiune şi oamenii aceia vor ieşi la vot. 
Adevărat pechinez ascuns în cuşcă pentru a lătra viteaz la străinul închipuit, preşedintele suspendat şi partidul cu care s-a sprijinit reciproc îndeamnă cetăţenii să nu beneficieze de un drept pe care îl au, îi îndeamnă să fie laşi şi să se ascundă după uşă, sub masă, sub pat sau pe unde or putea numai pentru binele propriu al preşedintelui suspendat. Pentru că pentru cei care vor rămâne sub masă sau după uşă situaţia nu se va schimba în bine dacă ei stau ascunşi.
De ce îi îndeamnă Traian Băsescu pe români la umilinţă şi la ascundere? Pentru ca să iasă el bine! Şi de ce se poate aşa ceva? Din motive de cvorum! Acela mângâiat de mâna blajină dar nemţească a Europei. Acel cvorum pe care preşedintele suspendat îl considera, dacă nu o discriminare, măcar un atentat la democraţie.
Cât de frumos ne va sta nouă, românilor, să avem un preşedinte repus în funcţie pentru că ne-am ascuns ca potârnichile, ca râmele, ca lighianele care fug de puterea luminii, a Soarelui? Viaţa nosatră trebuie să fie sub pământ şi în întuneric, pentru ca preşedintele suspendat să se întoarcă, urât, în funcţie în aplauzele ascunşilor jenanţi şi penibili.
Unde sunt rezultatele recensământului? Câţi cetăţeni sunt în România cu drept de vot? De ce nu sunt făcute publice aceste rezultate?
Oare pe câţi vor ascunde Baconschi şi Brânză (sau Brândză, de dragul conformităţii şi nu doar al penibilului) în dispora? Aşteptăm patru miliarde de voturi la fiecare secundă din diaspora! Haideţi, veniţi... Se promitea cel puţin milionul când Baconschi bălea la Udrea.
Dar nu că aşteptăm doar diaspora, ci chiar aşteptăm Europa întreagă să se uite la paşalâcul numit România, să-i tragă o flegmă a dispreţ, să-i spună „Mucles!” şi apoi să tacă până „iese în alegeri” Nedoritul! Ca să fie bine şi cine trebuie să-şi facă treaba... Halal naţiune sclavă!
Apropo de boicot, dincolo de faptul că trăim în ţara în care cărţile despre preşedinte se cumpără de la tarabe cu duba de către susţinătorii Suspendatului, parcă în Constituţia României, cea cu care se poza în spate preşedintele suspendat, la articolul 36 alineatul 2 se precizează clar: „Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale”. Deci cum ar putea fi percepuţi cei care nu mai au drept de vot tocmai pentru că, cu bună ştiinţă, renunţă, la îndemnurile PD-L, la drpetul de vot? Nu răspundeţi! Doar umiliţi-vă cu mâna voastră stând acasă.
