Din nou Asociaţia Culturală "Câmpia Turzii 775" a venit în faţa publicului iubitor de artă şi cultură din Câmpia Turzii cu o provocare: paralele şi intersecţii între profesorul Vasile Crişan şi autorul V. Umbreanu.
Deschiderea evenimentului i-a aparţinut lui Mircea Ciociu, cel care se ocupă în ultima vreme, alături de colegii săi, de destinele Asociaţiei Culturale "Câmpia Turzii 775".
Rolul de a vorbi, în paralel, despre profesorul Vasile Crişan şi autorul V. Umbreanu i-a revenit Florianei Prahoveanu. "A fost 40 de ani profesor, dar îi spunem «dom' profesor» pentru mult mai multe lucruri pe care am să încerc să le subliniez în seara aceasta" spunea Floriana Prahoveanu despre cel care ar fi mărturisit că nu şi-a dorit să fie profesor ci mai degrabă cercetător, dar pe care viaţa l-ar fi îndreptat înspre catedră inclusiv din raţiuni economico-financiare.
Sever, dar aplicat, profesorul Vasile Crişan ştia - susţine Floriana Prahoveanu - să îşi atragă într-un fel aparte elevii şi orele sale să devină mai mult decât simple metode didactice de aplicat la clasă.
V. Umbreanu, deşi parcă prezent dintotdeauna undeva în profesorul Vasile Crişan, avea să se nască abia ulterior, mai degrabă ca o necesitate prin care profesorul Vasile Crişan să poată transcende cenzura acelor vremuri de acum câteva decenii.
Discursul Florianei Prahoveanu a fost urmat de un scurt moment artistic oferit de dansatori ai căror primi paşi în această artă i-a îndrumat profesorul Dan Istrate, la rândul său prezent la eveniment şi implicat în activităţile pe care le desfăşoară Asociaţia Culturală "Câmpia Turzii 775".
La evenimentul organizat de "Câmpia turzii 775" împreună cu Primăria şi Consiliul Local Câmpia Turzii, despre poezia lui V. Umbreanu a vorbit mai mult Mariana Popescu, în calitate de reprezentant al Bibliotecii Municipale "Astra" din Câmpia Turzii.
Poate pentru a-l defini mai bine, Mariana Popescu a preferat să ilustreze imaginea "personajului" V. Umbreanu cu "Schiţă de portret" care, spunea vorbitoarea, "îl defineşete aşa cum l-am găsit eu pe personajul V. Umbreanu", poezie din care redăm un fragment:
Se caţără pe pietre, se prinde de cuvinte
Îşi ia formă, culoare şi gesturi de bufon
Deşi gura golită de dinte după dinte
Îl poartă spre tărâmul exceselor de ton
Şi-atunci, lipsind din cronici, ori acte de arhivă
Cu foaia ruptă pare şi-n carte cu botez
Pe lângă corbi rămâne o simplă rudă grivă
Iar printre câini de curte, un păstrător de crez
Referindu-se la ideea că fiecare autor trebuie să aibă o anumită linie, un anumit crez, Mariana Popescu susţine că ar fi identificat acest crez al autorului V. Umbreanu, crez regăsit, de fapt, în alte versuri semnate de autor:
Din puncte şi din linii, ca alfabetul morse
Din şine şi traverse ca drumul lung de fier
Din răsuciri de-o parte şi de alta în entorse
Din cascadori cu legea mereu spre cazier
Din pauze în cască punctând pentru tăcere
Din firele albite de criza unui scris
Din foamea de imagini ce filme noi tot cere
Ori lume saturată de drumul spre abis
Aşa stau în rezervă cuvintele şi speră
Să dea-n eternitate şi clipă efemeră.
Inevitabil, i-a venit rândul şi profesorului Vasile Crişan să vorbească despre sine ca profesor şi despre sine ca V. Umbreanu. Iar la solicitarea celor prezenţi Vasile Crişan s-a referit, cu o prezentare amplă, la modul în care îşi reprezintă inspiraţia.
Chiar dacă la un moment dat nu ştiai dacă vorbeşte profesorul Vasile Crişan sau autorul V. Umbreanu, un lucru era cert: vorbitorul se referea la inspiraţie ca la acel moment al impersonalizării eu-lui creator.
"Inspiraţia nu este altceva decât o stare prin care subconştientul îţi atrage atenţia ţie, conştientului, că are ceva de spus", explica Vasile Crişan exemplificând prin a spune că multe din lucrurile care ne înconjoară au, cumva, menirea de a ne încânta, lucru care se şi întâmplă.
"Pentru mine această încântare a dus la exprimarea în cuvinte. Apare o stare foarte interesantă, cu totul deosebită. e o emoţie curioasă şi atunci las orice şi mă apuc de scris. Ştiu abia primul cuvânt, după care nu mai ştiu câte cuvinte vor fi scrise, nici cât de multe nici cât de interesante. Ştiu doar că această stare se termină şi simt şi o satisfacţie şi o oboseală foarte mare. Abia apoi încep să citesc ce-a vrut să spună acest om din umbră", spunea Vasile Crişan dând de înţeles - mai mult sau mai puţin direct - de unde şi pseudonimul V. Umbreanu, autor despre care s-a vorbit în cadrul unei manifestări în care cei prezenţi s-au putut bucura nu doar de o expoziţie de carte ci şi de picturi semnate de Vasile Crişan. Sau de V. Umbreanu...
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
