Întâmplarea face că am dat peste o ştire fără de care - de ce să nu recunoaştem? - internetul ar fi fost mult mai bogat. Şi aşa de mult ne-a impresionat respectiva ştire, încât trebuia să scriem aceste rânduri...
Sincer, avem şi o altă variantă de titlu pentru acest text - "Afaceri ardelene cu limba română" - dar parcă cel pentru care am optat până la urmă este mult mai cuprinzător.
Recunoscând că - DA! - site-ul Primăriei Turda e, pe alocuri, o combinaţie între alambicat şi jenant pentru un utilizator care caută rapid informaţii complete, am dat şi noi click să citim ştirea promovată pe facebook. N-am regretat: la citirea textului ni s-au umplut ochii de lacrimi de fericire... adică lacrimi de râs, de fapt...
Şi ce-a vrut să spună autorul (folosim masculinul că aşa se foloseşte la general) de fapt? Scriind mai rău decât un copil de clasa a cincia, autorul voia să facă de râs site-ul Primăriei Turda. Şi i-a reuşit, doar că "invers". Adică a reuşit, cu succes, să se facă de râs pe sine însuşi.
Să purcedem, aşadar...
Până acum nici nu ştiam că un buton pe un site este o "dotare" a site-ului respectiv. Totuşi, site-ul Primăriei Turda e "dotat" cu un buton... Ehe, şi cu încă alte butoane mai e dotat site-ul... aţi fi uimiţi să aflaţi...
Mai departe, autorul ne-a arătat că nici nu cunoaşte limba română, folosind, ca cineva care a învăţat limba maternă după ureche şi nu în cadru organizat, cuvântul "obţiune" în loc de "opţiune", aşa cum este corect. Dar ce să-i faci când înveţi limba română precum învaţă muzica unii lăutari?
Ca să nu ne mai legăm de faptul că trebuia şi virgulă între "dorit" şi "asta", precizăm, măcar, că era mai corect, cel puţin semantic dacă nu altfel, să se fi folosit termenul "varianta" în loc de "obţiunea" chiar dacă a alege să citeşti un text într-o anumită limbă poate fi şi o opţiune...
Hopa!... Citind mai departe, am găsit virgula... Ştiaţi că spuneam că lipseşte o virgulă, nu? Ei bine, ea nu lipsea. Ea era în text, dar pusă în altă parte, complet aiurea: între "rămân" şi "îi induc". NU SE PUNE VIRGULĂ ÎNTRE SUBIECT ŞI PREDICAT, ÎN P**A MEA! (**=AN). Pe repede înainte, aici subiectul este "informaţii" ("puţinele" e atribut iar "care rămân" e propoziţie atributivă) iar predicatul este "induc". Da?
Ce ne-a bulversat un pic a fost, însă, ce am citit mai departe: "pentru că o parte între cuvinte apar în limba engleză, iar altele în limba română". Primul impuls a fost să întrebăm "Care limbă română, aia de care habar n-ai?" dar ne-am abţinut. Totuşi, cu "între" parcă nu ne-a lăsat inima să trecem, aşa, mai departe... Ştim că pentru unii nu pare să fie o diferenţă între "între", "dintre" şi "printre" (prepoziţii, mânca-ţ-aş!), dar ea există. Iar în acest caz "dintre" arată mai bine decât "între" raportul dintre parte şi întreg care s-a dorit a fi făcut în întreaga semantică a frazei.
Ca şi cum lipsa de logică mai lipsea, aceasta nu a lipsit, până la urmă. Adică spui că pe site apare un text, pe care îl citezi cu ghilimele, după care spui că "şi mai grav" decât textul respectiv e un cuvânt din text?!? Pe bune?!...
Dacă vorbeşti de gravitatea textului, aceasta mai că ar fi dată de suma "gravităţilor" termenilor. Dacă ai un mănunchi de ţevi, mănunchiul e la fel de înalt (sau de lung) ca cea mai înaltă (sau lungă) ţeavă. Nu poate ca o ţeavă din mănunchi să fie mai înaltă (sau mai lungă) decât mănunchiul din care face parte. Deci cum e un termen dintr-un text mai grav decât textul în sine în afara faptului că raportezi greştit "gravităţile" (sau compari mere cu pere)? Spunând "mai grav decât acest text" înseamnă că atribui şi textului o gravitate oarecare pe care, însă, nu o defineşti, despre care nu spui nimic, al cărei grad cititorul nu-l cunoaşte. Atunci ce compari?....
Hai, că deja am obosit...
Oricum, am considerat că Afaceri Ardelene sunt repetenţi la limba română exact pe acelaşi principiu pe care Afaceri Ardelene consideră că Primăria Turda e repetentă la limba engleză. În ce ne poriveşte, însă, noi şi explicăm motivul generalizării: articolul la care facem aici referire nu este semnat. Apărând, însă, pe site, înseamnă că site-ul - în întregimea sa de Afaceri Ardelene - şi-l asumă şi nici nu poate transfera responsabilitatea formei textului spre altcineva (nu este un comunicat primit de undeva, cu un alt autor, care să fie postat exact în forma în care a fost primit, altfel acest lucru ar fi trebuit menţionat) decât spre "autorul" efectiv al textului, autor a cărui "lipsă" ne face să atribuim textul site-ului pe care a fost publicat şi care, astfel, şi-l asumă.
Pe facebook articolul a fost promovat de utilizatorul Mia Trifu şi apare "by Dacicus Romania"... Cine o fi Mia Trifu, nu ştim, iar dacă acest utilizator este autorul, la cum scrie, nici nu ne interesează să ştim. Iar dacă "dacicuşii" aşa vorbeau limba "romania" la vremea lor, asta iar nu ne interesează.
Ce ne interesează este, însă, altceva: până când toţi semialfabetizaţii se dau "jurnalişti" - cu pretenţii în consecinţă, nu aşa... - când ei tocmai ce arată că nu cunosc limba în care scriu ciudăţenii pe site-uri care - numindu-se "de ştiri" - îşi arogă atributul de corecţi informatori privind realitatea cotidiană?
