Inaugurarea noului sediu al serviciului de Impozite şi Taxe Locale de la Câmpia Turzii a fost un moment aşteptat. Aşteptat cel puţin de administraţia locală, care a făcut nişte investiţii şi care l-a şi inaugurat.
În buna tradiţie a împletirii tăiatului panglicii laice cu sfinţirea creştinească a tot ce vede mistria sau gletiera de pe partea opusă a meşterului, hop şi soborul de preoţi să zică o rugăciune-două şi să dea cu apă sfinţită peste obiectivelor aparatelor foto şi a camerelor de luat vederi, dar şi peste coafurile doamnelor care de-acum vin altundeva la serviciu.
Nu ştim în ce măsură cei prezenţi au fost atenţi, dar, la un moment dat, unul din preoţi cânta: "Ne rugăm pentru cei ce intră în această locaţie cu frică... de Dumnezeu". Câtă adecvare! Cât adevăr!...
Adică preoţii ştiau ei ce ştiau, anume că cei care intră să-şi plătească dările la stat intră cu frică. Mă rog, cu frică de Dumnezeu, dar tot "frică" au pronunţat-o preoţii. Plus că preoţii numai pentru aceia s-au rugat. Adică pentru cei care intră să dea bani la stat fără frică de Dumnezeu, cei care intră mai cu tupeu, aşa, că au bani de-i enervează, aceia au fost scoşi de la sufletul preoţilor, care, aşa cum însuşi susţin, pentru aceia nu se rugau. Adică o selecţie la păstorire, ceva...?
Aşadar, iată dragi, copii, ce vă poate învăţa religia la şcoală: frica. Frica de Dumnezeu, dar frică! Viaţa trebuie trăită în frică, una faţă de un atotputernic punitiv care vă pedepseşte când păcătuiţi. Cuuum? Nu ştiţi care sunt păcatele? Păi vedeţi dacă nu mergeţi la orele de religie? Hai, marş la şcoală, şi pe data viitoare să nu mai spuneţi că nu cunoaşteţi păcatele - mai ales pe alea importante - că până la pedeapsa atotputernicului ăla din ceruri, va trebui să veniţi cu părinţii tunşi la şcoală, ca să vă învăţaţi minte.
Iată, deci, că una dintre frici poate fi şi frica de impozite - asta ca să nu uităm de unde am plecat. Şi tot ca să nu uităm de unde am plecat, poate nu era chiar neortodox - ba din contră - ca preoţii să reamintească celor prezenţi, fie şi indirect, cam cum se raporta, de exemplu, Iisus la vameşi (la culegătorii de biruri, taxe etc.), chiar dacă această pomenire se făcea la finalul slujbei prin care soborul de preoţi aduce mâna blajină a domnului asupra lăcaşului unde se colectau taxe.
BLOG COMMENTS POWERED BY DISQUS
